marți, 27 aprilie 2010

Calator catre...nicaieri...

“Trenul accelerat in directia….va pleca peste 15 minute de la linia 6” ,auzi el in difuzoarele instalate in gara…se uita buimac in jurul sau la lumea pestrita care`l inconjura…un dute-vino,un furnicar de oameni care vin si pleaca sapte zile din sapte….

Cu cateva zile in urma simtise ca vrea sa faca asta,sa se duca in gara,sa se urce in primul tren,in primul tren care pleaca in orice directie,sa mearga doua ore si sa coboare intr`un orasel mic de provincie unde sa isi petreaca o zi fara sa se mai gandeasca la nimic…o zi doar pentru el,o zi in care sa se bucure de frumuseea unei funze sau de mireasma unei flori,o zi in care sa le dea binete oamenilor de pe strazile unui orasel necunoscut poate lui…luase hotararea sa lase fuiorul sortii sa se desire pentru el de data asta fara sa faca o alegere,fara sa se gandeasca in ce directia va merge sau care este locul in care va cobora…

Reusi sa`si cumpere bilet si ajunse in tren la limita exact in clipa in care fluierul locomotivei anunta triumfal plecarea in calatorie,o calatorie catre nicaieri si totodata o calatorie catre un loc anume,un loc predestinat lui insa ales de fatalitate…
Se afunda mai mult in scaunul moale si privi pe geam defilarea ilustrei naturi ce i se perinda prin fata ochilor…pomii cu verdele lor crud pareau ca`i fac cu mana iar florile campului,pe care trenul gonea,parea ca`i trimit dulci sarutari…o dimineata insorita superba,tocmai buna sa te lasi pe mana sortii isi spuse el si se adanci in gandurile lui…

Se uita la ceas…trecusera cele 2 ore si trebuia sa coboare,nu dupa mult timp se zarira undeva in fata cateva cladiri care la inceput parea cutii de chibrituri imprastiate apoi treptat capatara forma,pentru ca mai apoi sa li se distinga clar geamurile,usile si ici colo un horn al unei locuinte…isi lua rucsacul il arunca pe umar si se grabi sa coboare cand trenul opri cu scartiat de roti in mica si cocheta gara…saluta din priviri locomotiva ce parea un cal naravas pus la jugul greu al unei carute,ii ura in gand drum bun apoi cu pasi domoli se indrepta spre iesire…

Ajuns in strada o mireasma placuta de paine calda il gadila narile…in scurt timp deja se odihnea pe bordura de langa brutarie muscand cu pofta din painea calda de casa identica parca la gust cu cea plamadita de bunica lui in vremurile copilariei sale…
……Va urma…..

joi, 22 aprilie 2010

Zana din povesti

Mireasma diminetii ii gadila placut narile iar razele de soarele il alintau cu mangaieri calde…undeva departe zareste o silueta parca zamislita din florile din jurul ei…se apropie incet incercand sa nu spulbere vraja…


Statea in fata ei si nu putea rosti nici un cuvant,fascinat de magia pe care o raspandea in jur,parca limba ii era legata si un amalgam de idei i se invarteau in cap…incearca sa ii spuna ceva si se trezi mormaind cuvinte pe care nici el nu intelese…


Ea ii zambi gingas incercand sa`l faca sa`si uite emotiile ce pusesera stapanire pe el…dar cum s`ar putea el stapani,ea este atat de frumoasa,atat de gingasa,sta asezata jos printre florile multicolore ale campului si chiar a rupt una dintre ele,o floare alba si si`a prins`o in paru`i diafan…insasi natura salasuieste in intreaga ei fiinta,si parca incercand sa ii confirme asta o gargarita se aseza pe floarea prinsa in parul ei…”esti o zana din povesti” reusi el sa scape o intrebare care se dorea in acelasi timp a fi si afirmatie…


“Eu sunt pamant,si sunt vazduh/sunt aerul ce`i de vant dus/sunt roua diminetilor de vara/si sunt tot eu,apusul de cu seara/eu sunt mireasma si speranta/si sunt fantasma dar am viata/sunt zumzet de albine printre flori/si tot eu sunt,mirosul de bujori”…


O asculta inmarmurit,ii sorbi cuvintele cu nesat…se apleca…ii lua mana i`o saruta si ii spuse timid…”esti o zana…o zana din povesti”…

luni, 19 aprilie 2010

Un ocean de lacrimi

M`am amagit isi spuse stergandu`si lacrimile,m`am imbatat cu vise si sperante si am sfarsit prin a ma trezi la realitate udat de dusul rece al vorbelor ei:”vreau sa ne oprim aici”….anticipase cumva ca in acea zi se va intampla ceva rau,antincipase intr`un fel ca incepand din acea zi ochii ei nu`i vor mai zambi lui…

Isi aprinse abatut o tigara si privi cum fumul ei se ridica spre cer…”sunt pasii tai care ma lasa`n urma” isi spuse in gand si reusi cu greu sa`si stapaneasca lacrimile…

Ar fi vrut sa poata da timpul inapoi…nu ca sa o ia de la capat ci ca sa se mai bucure inca odata de clipele de fericire pe care ea i le oferise atat de copilaresc si cast…au fost atat de putine raportate la cursul firesc al timpul insa au fost in acelasi timp o infinitate socotite dupa orologiul sufletului sau…

Negura noptii il imbratisa si odata cu ea ii imbratisa si gandurile care i se pierdura in noapte…departe in noapte...indreptandu`se cu pasi domoi spre un univers scaldat in lacrimi…lacrimi care adunate picatura cu picatura au ajuns sa formeze un ocean…un ocean de lacrimi amare…

Sarutul

O prinse de mana si o conduse in camera unde lumina difuza a micilor lumanari aprinse peste tot creau o atmosfera feerica de basm…intr`un colt al incaperii un betisor parfumat ardea raspandind in jur miros de tradafiri infloriti….


Se asezara pe marginea patului iar el ii aranja o suvita rebela de par prinzand`o dupa ureche apoi prinvind`o intens in ochi ii mangaie usor fata….dincolo de orice ratiune erau doar el si ea…


“Daca nu`ti gust fiecare particica ma las pagubasa” ii spuse ea usor la ureche iar el ii zambi…era prima data cand erau impreuna depate de lume si de tumultul vietii cotidiene,in acel loc unde acum se gasea paradisul lor,oaza lor de fericire…


O prinse de mani si se juca incet si tandru cu buzele prin parul ei fin ca matasea apoi cobora usor si`i saruta gatul cu atingeri calde iar ei ii scapa un geamat aproape murmurat…vru sa spuna ceva dar el o opri impreunandu`si buzele cu ale ei in sarutul atat de mult dorit de catre amandoi,un sarut suprem,cald si plin de senzualitate…era primul lor sarut adevarat…

duminică, 18 aprilie 2010

Amintiri din copilarie

Imi tarsesc picioarele goale prin colbul de cativa centimetri de pe ulita satului invaluindu`ma intr`un nor urias pe praf…in mod cert diseara bunica ma va bodogani in timp ce ma va spala cu somoiogul in copaia veche din lemn…
Merg pe asfaltul turnat cu cativa ani in urma si lovesc,pierdut in aminitiri,o pietricica in timp ce ma indrept spre casa batraneasca a bunicilor mei…

“Cine nu e gata il iau cu lopata” strig cu putere sa ma fac auzit de cei ce s`au ascuns prin curtea bunicilor,apoi ma indepartez de langa peretele unde “m`am pus” si incep sa ii caut…alerg razand “sa`i scuip” inapoi la locul de unde am plecat atunci cand reusesc sa ii descopar…
Peretele varuit candva in alb e acum ingalbenit de ploi si de trecerea timpul…curtea pustie imi da un sentiment de amara tristete,doar pomii infloriti ce parca`mi ies in cale incearca sa`mi alunge sentimentul de melancolie…

Azi am prins multi pesti,plasa e grea si abia o pot cara dupa mine impreuna cu unditele prin arsita toropitoare a zilei de vara…ma balacesc cu placere in apa calda a garlei impreuna cu gasca de copii veniti si ei in vacanta la bunici in timp ce soarele`si revarsa asupra noastra ultimele sale raze inainte de a se duce la culcare…
Ma intind si dezleg de la streasina casei unditele,unele din ele sunt putrezite,altele nu mai au guta,plute sau ace…privesc de pe mal spre intindere lucie a apei tulburata acum decat,din cand in cand,de un val produs de o adiere razleata de vant…

Urc cu grija in nucul din vie si ajungand la cuibul gugustiucilor iau puiul,il pun in galetusa legata la mosorul de ata si il las usor in jos acolo unde ceilalti copii asteapta sa il hraneasca cu boabe de porumb si grau…ne urcam hlizindu`ne in pomi,fiecare in pomul lui ca asa e regula si ne mandrim spunand ca pomul fiecaruia dintre noi e mai mare si mai frumos…
Privesc spre locul in care candva traia un nuc imbatranit de negura timpului si oftez…ma indrept spre “spatele casei” acolo unde copacul meu din copilarie se inalta acum trufas mult peste acoperisul casei…

Amintiri din copilarie…o paralela peste timp…un sat plin de copii care`si petreceau vacantele de vara la bunici si ulitele pustii de acum…amintirile lor din copilarie sunt acum amintiri din Grecia,Bulgaria,etc…amintirile lor nu se rezuma la alergatul in picioarele goale prin colbul ulitelor sau la scaldatul la “garla”…amintirile lor sunt hoteluri luxoase cu piscine incalzite si luminate feeric…




sâmbătă, 17 aprilie 2010

Suflete...

O privea intens in ochi ori de cate ori se intalneau,minute in sir…ar fi putut sa stea pierdut in ochii ei,privindu`i sufletul probabil ca zile intregi…avea ochii atat de frumosi si sufletul atat de sublim incat parea o zana din povesti…

Se uita la ea cu tandrete si isi trecu mainile prin parul ei…”ce vreau de la tine?” isi spuse in gand…”vreau sufletul tau!!...vreau sa`l sadesc alaturi de al meu…vreau sa`l ud in fiecare zi cu sentimentele mele…vreau ca iubirea ce ti`o port sa fie raza de soare care sa`l rasfete cu atingeri calde…vreau ca rodul sufletelor noastre sa se numeasca “iubire”…sa fie un fruct mare,rosu,zemos,plin de aroma si savoarea vietii…

“Nu vreau sa sufar”…”nu vreau sa ma doara”…”nu esti barbatul potrivit pentru mine”…ii rasunau in minte vorbele ei rostite atunci cand vocea ratiunii razbatea din razboiul pe care ea il purta cu sufletul ei…

“Sufletele noastre tanjesc unul dupa atingerea celuilalt” ii spusese el insa asta o stia si ea,avea momente cand se lasa prada emotiilor si se pierdea in mangaierile lui insa mintea ei analitica castiga,uneori, razboiul dus cu propria sa inima…


Doua suflete pe cararea vietii isi vorbesc unul altuia…doua suflete tradate candva isi regasesc linistea atunci cand sunt impreuna…doua suflete ignorand tumultul vietii se regasesc si`si alina suferintele…doua suflete care s`au descoperit in infinitatea aleatorie a vietii…

joi, 15 aprilie 2010

Dansul picaturilor de ploaie

Margele de apa curg cu viteza imbratisand pamantul,soptindu`i parca secretele lor,imbiindu`l sa guste din seva lor iar el le primeste cu bratele deschise,le mangaie,le asculta si le ascunde in sanul sau ocrotitor…
Sunt prinse intr`un dans ceresc si se joaca pe fruntea mea atunci cand ridic capul catre cer,apoi se preling usor mangaindu`mi diafan obrazul,se reintalnesc sub barbie,se iau de mana bucurandu`se de revedere si se`ndreapta spre pamantul cel datator de viata…
Norii sunt marea de lacrimi de unde izvorasc iar vazduhul,intreg vazduhul e ringul lor de dans pe care uneori roind una in jurul celeilalte,alteori imbratisate isi canta iubirea si`si jura ca vor fi impreuna pentru eternitate odata ajune la capatul calatoriei lor…sunt impreuna pentru o clipa,pentru o secunda…se regasesc in pamantul jilav si vor fi impreuna…pentru eternitate…

marți, 13 aprilie 2010

Te iubesc si Google

Te iubesc si Google sau te iubesc pe Google s`ar putea “traduce” iubirea din ziua de azi…de ce?pai sa vedem…

Pe blogul pe care il citesti in clipa de fata am un mic programel pe care probabil il vezi in partea din dreapta care “citeste” zona din care vine fiecare vizitator si o afiseaza intr`un mic chenar…pe langa aceasta informatie insa,mai are si o alta “functie” care “citeste” de unde anume a venit respectivul vizitator,de pe un alt blog,de pe un link direct,etc …sau de pe Google…cum?pai foarte simplu,a cautat un cuvant sau o combinatie de cuvinte si motorul de cautare i`a afisat la rezultate printre altele si blogul meu…simplu si usor de inteles pana acum,totusi…

Deunazi uitandu`ma prin setarile respectivulul program am observat ca printre multe alte cuvinte sau expresii pentru care unii utilizatori au ajuns pe blogul meu se afla si expresia…”te iubesc”…am ramas suprins,am crezut ca nu vad bine si am verificat mai amanuntit…am gasit “te iubesc”,”te iubesc altfel”,”cum spui te iubesc”,”declaratie de dragoste”…etc…

Oameni buni,sunteti nebuni?voi acei ce cautati asa ceva pe net,eu inteleg ca e o sursa imensa de informare,si eu ma folosesc des de internet cand doresc sa aflu o informatie simplu si usor…dar totusi…sa folosesti Google pentru a spune “te iubesc”???
Am sa vorbesc acum din privinta unui barbat care doreste sa`si faca cunoscute sentimentele fata de o femeie…Domnilor,e chiar atat de greu sa iti dai frau liber sentimentelor si sa spui sincer unei femei ce simti?sa`i spui ca ea e buricul universului tau?ca frumusetea florilor paleste in comparatie cu frumusetea sufletului ei?credeti ca respectiva doamna/doamnisoara va fi mai impresionata daca aveti sa`i recitati ca pe poezie randuri gasite pe internet?cum aveti sa scoateti camasa daca din intamplare si cea careia ati dori sa va declarati dragostea a citit si ea acelasi articol/poezie/eseu/etc pe internet?
Nu sunt in masura de a da sfaturi,totusi am sa`mi exprim parerea…probabil ca pentru ea conteaza mai mult felul in care o privesti in ochi atunci cand ii spui ca o iubesti decat o declaratie pompoasa culesa de pe site-uri…probabil ca va aprecia mai mult daca o lasi sa priveasca in sufletul tau decat poeziile copiate in graba de la un poet anonim…probabil ca va aprecia daca atunci cand e la baie,de exemplu,ii vei umple casa cu “post-it-uri”(acele mici hartiute autoadezive) pe care sa`i scrii “te iubesc” si care sa fie peste tot,pe lustra,pe mobila,pe parchet,pe tot patul,pe calculator,pe televizor,pe intrerupatoare,prize,etc…chiar si pe eventualul catel sau pisica pe care le`ar putea detine respectiva domna/domnisoara…

In ultimii ani tehnica a inregistrat o dezvoltarea ireala,au explodat vanzarile de calculatoare si odata cu ele si internetul pe care`l folosim multi dintre noi zilnic la job sau in viata de zi cu zi atunci cand dorim sa aflam o informatie sau pentru a conversa cu prietenii…am inceput sa ne argumentam anumite afirmatii folosind expresia “am citit eu pe net”…am inceput sa cautam pe net dragostea folosind site`urile de matrimoniale,totusi,ar trebui sa fim originali,sa renuntam la Google si sa lasam inima sa vorbeasca atunci cand dorim sa spunem…“te iubesc!”

P.S. Articolul de mai sus este valabil si viceversa in sensul ca nici doamnele/domnisoarele nu sunt mai prejos atunci cand doresc sa ii spuna partenerului ceea ce simt si apeleaza uneori la “amicul “ Google.

luni, 12 aprilie 2010

Parcul copilariei mele

Ma plimb pe aleile acum pustii si fiecare banca,fiecare tufis,fiecare pom care mai e inca in picioare imi trezeste o amintire…


Alerg pe aleea de pamant si incerc sa gasesc un loc in care sa ma ascund,prietenul meu va termina de numarat si apoi va incepe sa ne caute,ne jucam si nu ne pasa de nimic si nimeni,n`avem nici o grija…suntem in parc…parcul copilariei mele…

Mi`am bagat tricoul in pantaloni si ma strecor agil printre crengile corcodusului rosu…am tricoul plin de fructele sale dar vreau mai multe pentru a le impartii cu prietenii care ma asteapta nerabdatori la baza pomului…apuc sa mai aud doar zgomotul produs de creanga care s`a rupt sub picioarele mele,pt o secunda nu mai vad nimic,totul se intuneca…apoi vad ceva albastru,un albastru sublim.azuriu patat din loc in loc de norii pufosi de`un alb laptos…apoi zaresc capetele ciufulite ale prietenilor mei care se uita mirati la mine si`mi zambesc…ma ridic,ma scutur si impart cu ei corcodusele pe care le`am strans…nu`mi pasa de nimic si nimeni,n`am nici o grija…sunt in parcul copilariei mele….

Ma scufund pentru a zecea oara probabil si incerc sa dibui pe fundul apei printre pietre,raci sau pesti,simt ca imi pocnesc timpanele din cauza presiunii apei si a lipsa oxigenului din plamani dar totusi fortez putin nota pentru ca am simtit miscare intr`o crapatura a malului..imi strecor mana dreapta in gaura din mal si reusesc sa`l prind,ma prinde si el cu clestii lui puternici dar sunt obisnuit,nu e prima oara cand fac asta…ies la suprafata victorios tinand intr`una din maini un rac si in cealalta un peste…cu ce am prins deja avem suficient pentru a manca toti…aprindem focul intr`un loc mai ascuns din parc si in timp ce doi dintre prietenii mei se ocupa de “bucatarie” eu continui sa le citesc din “Aventurile lui Tom Sawyer” ,e cartea copilariei mele...suntem in parcul copilariei mele…

Alergam printre rasadurile de flori scotand chiote de bucurie ori cate ori reusism sa prindem cate un fluture in plasele construite chiar de noi cu multa truda si migala…ii scoatem cu grija,ii admiram minute in sir imaginandu`ne oare pe unde au mai zburat pana sa ajunga la noi in parc,apoi…le redam libertatea si`i privim pana dispar in vazduh…ne intindem linistiti la umbra obositi de atata alergatura,suntem in parc…parcul copilariei mele…

Un cornet de hartie imi trece vijaind pe langa ureche,m`a ratat cu cativa milimetrii,merg taras pe sub tufisurile inflorite incercand sa ma feresc de cornetele de hartie care zboara cu viteza pe langa mine…din neatentie insa deranjez albinele care se bucurau de nectarul florilor si le dau o noua tinta,propria mea persoana…incep sa`mi bazaie pe la ureche,sunt cateva,apoi mi se pare ca sunt zeci…sute chiar…alerg in toate partile incarcand sa scap de ele si singura solutie pe care reusesc sa o intrezaresc e garla…sar in apa imbracat,cu teava de cornete tinuta strans la piept…am scapat de ele…ies la suprafata si rad…sunt aici,in parcul copilariei mele…


Imi indrept pasii catre iesirea din parc…acum e atat de pustiu,lipsit de strigate vesele de copii…uitat de lume si de timp…e parte din mine,parte din sufletul meu de copil…a fost,si va ramane…parcul copilariei mele…

duminică, 11 aprilie 2010

Incursiune in lumea mea

Mireasma imbietoare a teilor infloriti ce strajuiesc aleea imi dau un sentiment de liniste deplina,doar fosnetul adierii usoare a vantului printre ramuri si zumzetul albinelor ce alearga necontenit printre florile de tei e singurul cantec ce tulbura tacerea…parasesc aleea zambind si pasesc usor,plutit,pe pajistea de langa gradina castelului meu,iar roua diminetii scanteiaza si`mi uda picioarele goale oferindu`mi odata cu atingerea ei,seva vietii…o simfonie surda razbate printre firele de iarba…e vantul ce`mi vorbeste de ale lumii tainice secrete,imi mangaie parul si`mi gadila obrazul…


Ajung in gradina de flori,in mijlocul careia isi traieste imortalitatea lacul plin de nuferi albi,cu luciul sau linistit reflecta razele catre ochii mei salutandu`ma si imbiindu`ma sa ma scald in el…inot pana departe de mal acompaniat de cele 3 perechi de lebede…ne oprim iar una dintre perechi,apropindu`si gaturile formeaza o inima,o inima alba,pura…


Stau intins la umbra pe mal,sub o salcie ce cu crengile sale mangaie diafan luciul apei,si privesc stolurile de fluturi albastrii ce se joaca prinsi parca intr`un dans nebun printre sutele de flori ce ma imbata cu mirosul parmului lor…


Sunt un print,de peste sapte mari si sapte tari…sunt un print iar florile imi sunt stindard al regatului…sunt un print ce vorbeste cu vantul si`si tese covoarele din raze de soare…sunt un print ce poarta drept centura o salba din cele mai frumoase stele…sunt un print si regatul imi este sufletul…bine`ai venit in regatul meu,bine`ai venit…in sufletul meu.

sâmbătă, 10 aprilie 2010

Ai fost...

Leac pentru inima ranita

Am fost intrebat candva daca cunosc un leac,unul anume,un leac pentru inima ranita…o prietena foarte buna mi`a spus candva ca`si doreste cadou o alta inima,una noua care sa nu fie rupta in mii si mii de bucati…
Leac pentru inima?exista oare asa ceva?as tinde sa spun da,in ziua de azi exista leac pentru aproape orice,avansul exponential pe care`l inregistreaza medicina si tehnica au rezolvat multe din problemele umanitatii si totusi…exista oare leac pentru inima,pentru suflet?
Sufletul prin prisma faptului ca nu este materializat fizic si deci, nu poate fi localizat nu va putea fi tratat nici cu medicamente si nici printr`o operatie minutioasa,laborioasa in care sa se extirpe “tumoarea” aparuta datorita suferintei,datorita unei despartiri sau,de ce nu,a dragostei neimpartasite.
Prin definitie sufletul consta in totalitatea proceselor afective,intelectuale si volitionale ale unui individ din punct de vedere psihic deci,teoretic un psiholog ne`ar putea rezolva problema,ar putea sa o trateze,si totusi oare e chiar asa de usor?intrii pe usa,te intinzi pe canapeua confortabila a psihologului si…hocus-pocus,esti vindecat? nu,cu siguranta nu,este un proces de durata care depinde in primul rand de tine,de cel lovit de aceasta “tumoare” nemiloasa care se numeste “inima ranita”,va trebui intai sa`ti recunosti tie problema,sa fii constient de ea si sa fii constient in aceleasi timp ca trebuie sa treci peste amintirile dureroase ale despartiri…si vei cand reusesti,dupa o perioada mai scurta sau mai lunga de timp,ia amintirile frumoase din relatia ce tocmai s`a incheiat,inchide`le intr`un sertar al sufletului iar atunci cand esti trist si abatut,de`a lungul vietii,deschide acel sertar si rememoreaza`le..iti vor face bine…

Daca cunosc vreun leac pentru inima ranita?da,cunosc…propria noastra persoana si dorinta de a trai ce zace in fiecare dintre noi…”viata merge inainte indiferent de ce s`ar intampla” spune o vorba din batrani,pentru ca asta e sensul vietii…iar noi trebuie sa pasim alaturi de ea,as adauga eu…

vineri, 9 aprilie 2010

Ruga adresata tie...

Il vad,e prezent de fiecare data in jurul tau,iti este nimb cu arcul si tolba sa de sageti si ma ia in catare cu parsivitate de fiecare data cand esti in preajma mea…se joaca prin parul tau si`mi zambeste perfid din spatele ochilor tai…


Plutesc..esti vis de frumusete si raza de speranta…ai darul de`a alunga intotdeauna norii negrii ce uneori se abat pe cerul sufletului meu…o singura privire de`a ta ar fi probabil suficienta sa faca mugurii pomilor sa explodeze in mii de flori multicolore…o singura privire de a ta ar fi deajuns uneori ca pasarile cerului sa inceapa sa`si cante cu trilul lor dragostea de viata…


Flutura`ti parulsi lasa vantul sa se bucure de atingerea sa ca de atingerea valurilor de matase fina iar soarele lasa`l sa ti`l sarute cu razele sale datatoare de viata…


Deschide`ti sufletul tau pur si lasa lumea intreaga sa auda clinchetul cristalin al sentimentelor…sa vada lacul linistit al inimii tale si sa miroasa gradina de flori a trairilor ce le ai…


….si lasa`ma pe mine,un biet adorator ce`ti sunt sa`mi umplu pieptul de sagetile ce el mi le implanta…lasa`ma sub o salcie ce`si plange ramurile inverzite sa`ti privesc pasii in timp ce pleci…si rogu`te sa`mi lasi privirea sa`ti sarute …sufletul ascuns…

joi, 8 aprilie 2010

Glume de prost gust?

Sunt diferit,sunt altfel,imi place sa`i testez intr`un fel sau altul pe cei din jurul meu…intelectual unoeri…alteori imi place sa le testez toleranta la gluma …etc.
Conform dictionarului explicativ al limbii romane, “a lua la misto” inseamna,prin definitie a`ti bate joc de cineva,a`l ironiza…nu mi`am batut joc de nimeni,am incercat doar uneori sa aduc zambetul pe buze,alteori,dupa cum spuneam in primele randuri…am incercat sa ii testez pe cei din jurul meu..ce`a iesit…sunt exemplele care vor urma…am sa enumar doar cateva dintre ele…

Acum cateva zile,toata lumea sarbatorea Pastele,toata lumea trimitea sms-uri de Paste,toti aveau statusuri pe messenger cu “Hristos a inviat”.”Paste fericit”,etc…eu am hotarat sa sarbatoresc Craciunul…nu,nu glumesc,am raspuns tututor sms-urilor primite folosind sintagma:“Craciun fericit!”,le`am sugerat tuturor cunoscutilor cand ne`am intersectat drumurile sa fie cuminti sa vina Mosul la ei..am mers pana acolo incat inarmat cu un clopotel,acum cateva zile,am mers la poarta parintilor unor prieteni si i`am intrebat senin daca ma primesc cu colindul…s`au gandit ca glumesc ca sarbatorile au trecut demult,insa mi`am argumentat doleanta,argumentand cu o mimica serioasa ca sarbatorile mele se intampla exact in ziua respectiva si vazandu`i nedumeriti le`am spus ca am trecut la o alta religie,mai rar intalnita,care se numeste “Martorii lui Damian de ziua a 3`a”,ca am hotarat sa trec la aceasta religie datorita faptului ca port numele acestui sfant si ca din puctul meu de vedere este o religie mai putin restrictiva care mi se potriveste ca o manusa…rezultatul?le`am cantat plugusorul la inceput de aprilie si m`am ales cu un pachet de biscuiti si`un mar…
Ieri,am continuat sarada cu sarbatorile de iarna scotand sania pe strada…am luat cu mine un mic casetofon la care am pus melodia “sanie cu zurgalai”,m`am asezat pe sanie imbracat cu o geaca groasa,fes,manusi,o ditamai creanga dintr`un brad uscat si am asteptat aparent fara nici o grija reactia oamenilor ce treceau pe langa mine…cum sa va spun…mi`a fost enorm de greu sa ma abtin sa nu rad…oamenii in varsta care trecea pe langa mine isi facea cruce si scuipau in san iar cei mai tineri ma intrebau daca sunt de la camera ascunsa...

Prin septembrie anul trecut,ma bucuram de pastelul culorilor oferite de inceputul de toamna intr`un parc bucurestean…intamplarea a facut sa ma intersectez pe una din alei cu un tip de vreo 50 de ani imbracat in haine de preot,brusc mi`am adus aminte de un banc pe care`l auzisem cu mult timp in urma,si m`am gandit sa`i testez reactia…l`am oprit calm “saru`mana parinte”…”sa traiesti fiule”mi`a raspuns cu o voce molcoma….”parinte,am o nedumerire si as vrea sa ma lamuresti matale”…s`a uitat cu intelegere la mine si m`a indemnat sa`i spun despre ce e vorba…mi`am luat inima in dinti si l`am intrebat:“parinte,matale esti ninja?te intreb ca am vazut eu la televizor ca ninja aia au tot asa,haine negre si lungi si arunca cu stelute,matale ai stelute?” si am terminat fraza arborand privirea cea mai tampa pe care am putut sa o afisez fara sa ma apuce rasul….a facut ochii mari,si`a facut semnul crucii si a zis “o sa ajungi in iad fiule daca continui sa mai faci glume cu preotii”…i`am raspuns “da parinte,stiu,da`mi spui daca esti ninja sau nu?”…s`a enervat,mi`a intors spatele si a plecat….oare de ce?poate chiar exista cineva pe lumea asta care crede ca popii sunt ninja,nu?:)

Intr`o alta zi cascand ochii prin vitrinele magazinelor din centrul orasului am vazut oglindindu`se intr`una din ele o domna trecuta cu mult de prima tinerete,tipul acela de doamna care are pretentia sa o numesti domnisoara pentru ca nu a fost casatorita,imbracata dupa ultima moda si cu buzele de un rosu intens,sunt convins ca va este cunoscuta aceasta tipologie…m`am intors catre ea,am arborat cel mai dulce zambet cu putinta,unul care in mod cert ar fi putut provoca chiar si diabet si m`am adresat cu o voce mieroasa:”sarut`manile stimata domna,imi cer scuze ca imi permit sa va interpelez dar n`am putut sa trec cu vederea tinuta dv fara cusur care se reflecta in vitrina magazinului”…a ramas blocata pentru inceput apoi magulita si gadilata in orgoliu a zambit si mi`a multumit…am plusat spunandu`i in timp ce o priveam si “clipoceam “ suav din gene…”stiu ca sunt un pustan si mai stiu si ca tineretea mea paleste in comparatie cu frumusetea dv,ati imbatranit frumos stimata doamna…(pauza ca sa`i observ reactia)…ma intrebam daca a`ti putea oare sa`mi da`ti numarul de telefon pentru a va invita la o cafea atunci cand timpul v`o va permite,stiti,eu sunt…babofil “…ultima replica nici n`a mai auzit`o,deja era un zambet toata si cotrobaia prin papornita dupa carnetel si pix ( da stiu,se spune gerontofil dar mie mi se pare ca suna haios “babofil”,luati`l,catalogati`l si puneti`l in Dex la “neologisme”)…ce sa va mai spun…m`am ales cu numarul de telefon al domnisoarei octogenare care in mod cert si astazi asteapta un semn de la tanarul fermecator si
galant pe care l`a intalnit intr`una din zile holbandu`se in vitrinele magazinelor…

Daca te regasesti printre cei/cele pe care intr`un fel sau altul in prostia mea caracteristica“i`am testat”,sa nu`ti fie cu suparare,viata e prea scurta ca sa nu incercam mereu sa fim cu zambetul pe buze…intr`un fel sau altul…:)

P.S. In mod cert vor exista persoane care vor intelege acest articol si`l vor trata ca atare….si persoane care ma vor blama pentru ce am facut sau pentru felul meu de`a fi…problema lor!!!

Comparatii

“Tatal meu e mai bun decat tatal tau”…va aduceti aminte aceasta fraza spusa in copilarie?in mod cert toti am rostit`o iar in mintea noastra de copii “mai bun”,”mai curajos”,”mai destep” erau simple cuvinte…

Am crescut,ne`am maturizat (cel putin in aparenta) si continuam sa folosim “mai bun”.”mai prost”,”mai repede”,”mai lent”,etc in limbajul de zi cu zi fara a acorda o atentie deosebita acestor comparatii,pentru ca,reduse la sensul lor strict,practic asta sunt…sunt comparatii…si mod cert fiecare dintre noi am invatat chiar din primii ani de scoala ca atunci cand faci o comparatie trebuie sa ai un punct de referinta fata de care sa te raportezi…poti spune ca mierea “e mai dulce” iar etalonul va fi zaharul…poti spune “azi e mai cald” atunci cand iei drept etalon ziua de ieri…usor de facut,simplu de inteles…si totusi…gresim!…de ce?...pai sa vedem…

Obisnuim sa comparam pe langa lucruri strict fizice,palpabile si altele cum ar fi:dragostea,sinceritatea,mireasma florilor si,de ce nu,obisnuim sa ii comparam in mod automat si pe cei din jurul nostru insa oare nu gresim facand asta?...nu voi aduce ca argument faptul ca fiecare dintre noi este unic in felul sau ci am sa argumentez intrebandu`va:cand spui ca “X-ulescu” e prost sau spui despre el ca este un om elevat,ce etalon ti`ai luat ca sa poti face aceasta afirmatie?oare nu`l judeci pe respectivul gresit prin prisma faptului ca exista sanse sa iti fi ales eronat persoana la care sa te raportezi atunci cand faci acea comparatie?...ne alegem oare intotdeauna etalonul corect dupa care rationalizam?sau uneori facem fara intentie,greseli de catalogare tocmai din cauza ca etalonul la care ne`am raportat,e unul ales gresit?

Doi indragostitii se plimba pe aleile parcului,jurandu`si iubire vesnica iar apoi,lasand gingas capul pe umarului lui,ea ii spune: “te iubesc”…”ba eu te iubesc mai mult”,vine raspunsul lui promt…se poate masura iubirea?si daca,sa spunem,s`ar putea masura,care este etalonul de “zero iubire”?

Ne nastem si inca de la primii pasi si primele cuvinte…comparam…trecem prin viata comparand si …murim…daca am putea auzi discutiile dintre doua persoane care au murit in mod clar ei si`ar spune unul altuia…”inmormantarea mea a fost frumoasa”…”a mea a fost si mai frumoasa”…si mai frumoasa,in comparatie cu ce?:)


Fiecare dintre noi,in mod constient sau nu,avem,de`a lungul vietii,etaloane la care ne raportam,etaloane care datorita intamplarilor prin care trecem se pot schimba,etaloane la care renuntam de buna voie sau etaloane pe care le preluam de la cei din jurul nostru…de la un singur lucru insa nu ne putem opri,nu ne putem opri sa…comparam.

miercuri, 7 aprilie 2010

Poveste din "tara nimanui"

Metalul rece al armei automate,ce i se odihnea pe picioare,si sclipirea de otel a tevii in bataia soarelui ii aduse aminte unde se afla..o tara aparent a nimanui,o tara macinata de razboi si foamete,o tara unde o sticla de apa insemna viata,unde praful si nisipul erau stapanii absoluti…
Din prima clipa in care a pasit pe pista incinsa de soare unde aterizase avionul a inteles ca,odata cu fiecare pas ar putea avea de`a face cu moarte,subra si sinistra isi poate arata coltii dupa orice ungher,in fiecare crapatura a drumurilor pe care le va parcurge,sute si sute de kilometrii de posibile ranjete ale perfidei morti…
Privea la peisajul toropitor,peste tot in jurul sau o liniste mormantala,doar uneori glasul unui coleg razbatea in imensitatea de nisip si praf strigand un ordin scurt,clar si concis…seara se lasa peste desertul neprimitor si in departare,in casele de chirpici si uneori formate doar din pereti fara acoperis,se zareau razlete umbre ce pareau ca sunt prinse intr`un dans ametitor,un dans al vietii si al mortii…
Zorii diminetii il prinsera pregatindu`se pentru o noua misiune…isi facu` semnul crucii in momentul in care masina blindata in care se afla se indrepta catre poarta de iesire…o poarta parca catre o alta lume,o poarta catre o lume unde parintii in loc sa duca grija copiilor pe care`i au planuiesc perfide planuri de a`si ucide semenii…
Masina se opri cu un scartait surd,era locul unde isi vor petrece o buna parte din zi,nu aveau sa lupte cu nimeni,era doar un mod de a`si marca prezenta,de a le spune celor ce le doreau moartea ca sunt aici,sunt prezenti si sunt mai puternici ca oricand,pentru ca fiecare dintre ei,individual luat era un nimic insa impreuna impartaseau aceasi dorinta…dorinta de a se intoarce acasa intregi si nevatamati iar acea dorinta facea din ei o forta de temut…in scurt timp in jurul lor se stransera copii,cu ochii in care li se citea tristetea si suferinta le aratau prin semne ca vor apa sau mancare…”ce fel de om poti fi sa nu te gandesti inainte de toate la copilul tau?” , “ce fel de om sa fii incat sa te gandesti la ceea ce tu numesti razboi sfant si sa nu te gandesti ca acesti copii pe care i`ai plamadit si care sunt sange din sangele tau,n`au un colt de paine sau o cana de apa?”…au primit tot ce,atat el cat si colegii lui,au avut prin buzunare si prin masinile blindate…pentru o perioada de timp acei copii au zambit si au fost fericiti,se minunau de gustul unei ciocolate sau de felul in care acidul din cutiile de suc le inteapa in mod placut limba....peste culmile muntilor din jur soarele se lasa usor,de parca i`ar fi fost indeajuns atata alergatura pe bolta cereasca iar acum se indrepta cu pas agale spre culcusul sau…zgomotul motoarelor pornite si apoi lungul drum catre baza…poarta de la intrare…semnul crucii facut de catre el si`un gand ce`i ratacea prin minte: “am mai trait o zi,iti multumesc Doamne,mai lasa`ma sa mai traiesc si maine”…constient insa fiind,ca oricate rugi ar inalta perfida moarte poate sa isi iteasca capul oricand…de oriunde in acea lume unde praful si nisipul sunt stapanii absoluti…in acea tara uitata de lume…o tara…a nimanui…

Din orgoliu...

A intalnit de`a lungul vietii sale o multime de persoane cu o multitudine de personalitati…definitoriu insa pentru natura umana este orgoliul,reliefat mai sters sau mai pronuntat in fiecare dintre cei/cele din jurul sau…

A intalnit`o pe ea…a luat`o asa cum era,cu bune si rele fara sa o judece si fara sa`i analizeze felul de a fi…au fost o perioada impreuna si cum orice lucru frumos are un sfarsit si “flacara” dintre ei s`a stins…insa,in sufletul lui a ramas acea “scanteia”,care nu`i dadea pace,nu`l lasa sa doarma noptile linistit,isi dorea sa`i fie aproape…dorea sa`i aline supararile,sa`i ofere un umar pe care sa planga atunci cand se simtea singura si parasita de toate lumea…sa`i ofere un zambet care sa o binedispuna…isi dorea sa`i fie prieten in adevaratul sens al cuvantului...isi dorea o prietenie sincera si dezinteresata,o prietenie care sa treaca dincolo de barierele mentalitatilor si conceptiilor invechite si irationale din punctului lui de vedere…

Intotdeauna insa,fara exceptie,s`a lovit de orgoliul ei si uneori si de putina aroganta…din motive numai de ea stiute “te rog sa ma ierti,am gresit!” si “ajuta`ma te rog!” erau expresii care nu existau in vocabularul ei…a incercat totusi sa treaca si peste asta,a incercat sa`i fie aproape chiar daca de fiecare data se simtea tratat cu superficialitate de catre ea sau daca datorita orgoliului il trata cu superioritate…”un adevarat prieten trebuie sa treaca peste orice” isi spunea in sinea lui…si`au trecut asa luni de zile,ea ironizandu`l prin purtarea ei iar el indurand chiar si sms-urile si telefoanele care nu conteneau atunci cand ii era in preajma…”oare nu realizeaza ca`mi face rau tot butonand la telefoane?am fost totusi impreuna,am fost iubiti” isi soptea in sinea lui si inghitindu`si amarul lasa uneori sa`i scape un suspin…si`ar mai fi trecut probabil ani de zile,daca intr`una din zile nu ar fi hotarat ca a indurat suficient si ca nu mai poate continua…si`a strans “bocceluta cu amintiri”,a legat`o pe “batul sinceritatii” pe care l`a pus pe “umarul suspinelor indurate de`a lungul vremii” si a pasit cu fruntea sus pe cararea vietii…

marți, 6 aprilie 2010

Povestea unei ierni

S`au intalnit la o sindrofie,se cunoasteau demult,erau din acelasi oras dar nu trecusera niciodata de “buna,ce faci?”…acum insa,micile lor universuri se intalnisera si toata noaptea si`au petrecut`o dansand,razand si povestindu`si cate in luna si in stele…
Inceputul iernii i`a prins tinandu`se in brate,soptindu`si secrete pe care nu credeau ca le vor spune cuiva vreodata…ea,astepta nerabdatoare seara si il astepta pe el sa vina sa adoarma in bratele lui si sa se trezeasca dimineata zambind…stia ca il imparte si totusi nu vroia sa stie nimic,din clipa in care intra pe usa era al ei,si numai al ei…respinsese din start orice gand care`i facea rau si renuntase la mentalitati si conceptii pentru ca alaturi de el se simtea atat de aproape de paradis…se abandonau unul in bratele celuilalt ore intregi,ore de desfatare si rasfat…
A inceput sa se gandeasca din ce in ce mai intens la el…schimba zeci de sms-uri si petrecea zeci de minute la telefon cu el atunci cand nu erau impreuna…cunoscutii o intrebau ce se intampla cu ea pentru ca devenise neatenta si aeriana iar ea zambind le spunea ca are o perioada putin mai solicitanta si e obosita,atata tot,nimic iesit din comun…pana cand …intr`una din zile…a realizat ce se intampla cu ea…s`a indragostit,il iubeste…iubeste barbatul pe care il imparte cu o alta femeie…o iubire interzisa pe care n`ar fi trebuit sa o traiasca,o iubire care n`ar fi trebuit sa se intample…a hotarat ca nu mai poate trai asa si a hotarat sa se opreasca,sa puna punct,sa`i dicteze inimii sa il uite…
Au trecut cateva zile de cand nu il mai vazuse,ea hotarase asta chiar daca ace de foc ii sfartecau inima…astazi insa,hotarasera sa se intalneasca undeva in oras sa ii dea micile “nimicuri” pe care el le mai avea in apartamentul in care ea locuia..s`au intalnit..inima ei batea cu putere si incerca sa`si reprime pornirea de a sari in bratele lui…au schimbat politeturi la un colt de strada,nici macar nu s`au privit in ochi…el cu mainile in buzunare privea in zapada in care ea trasa mici arce de cerc cu varful cizmei…s`au despartit plecand fiecare pe drumul lui …fiecare dintre ei s`a uitat in urma dupa ce,celalalt s`a indepartat…
Dupa o perioada in care inima ei a tanjit dupa mangaierea pe care numai el stia sa i`o ofere…s`au impacat,eu reinceput sa se vada….a incercat sa se opuna,sa nu`l iubeasca,a incercat sa`i gaseasca defecte ascunse doar pentru a nu`l iubi…s`a opus din rasputeri insa totul a fost in van…apoi,impinsa imprejurari a incercat sa caute “un colt de rai” unde sa`i spuna ca il iubeste dar…ca vrea sa puna definitiv capar relatiei lor,a incercat sa`l faca sa inteleaga ca nu au nici un viitor impreuna…a gasit “coltisorul de rai” in apartamentul in care petrecusera atat de multe clipe fericite impreuna..si`a descarcat sufletul in fata lui…in dimineata urmatoare el a plecat…fara sa se uite inapoi…fara sa spuna un cuvant…

duminică, 4 aprilie 2010

Urma ta...

Tresar din somn..am visat ca plecasei,ca luasei totul cu tine,toate amintirile,magaierile si alinturile noastre…ca luasei cu tine cea mai frumoasa zestre pe care impreuna o faurisem si pe care tu ai rapit`o si ai luat`o cu tine…iar mie nu`mi ramasese decat sa...sarut urma trupului tau pe asternutul vietii mele….ma trezesc buimac si intind mana sa te iau in brate,sa`mi alung crudul cosmar care m`a facut sa ma trezesc intr`o balta de sudoare amara…

Ma plimb alene pe aleile parcului,gasesc o banca si ma asez pe ea…e atat de placut aici la ora asta atat de matinala,e atata liniste…parca timpul si`a oprit curgerea iar un inger cu puterea lui dumnezeiasca a pustiit toata suflarea umana din jur..sunt doar eu si…gandurile mele…

Sorb cu nesat din cana de cafea si privesc dansul ritualic ce se desfasoara dincolo de fereastra cafenelei…oamenii asteapta in statie,autobuzul opreste,ei se urca si pleaca…si iar alti oameni…alt autobuz…alte opriri si plecari…zambesc amar,o statie de autobuz sunt si eu iar inima mea e autobuzul pe care l`ai asteptat…ai urcat in el si ai coborat dupa cateva statii…iar acum soferul inimii mele conduce singur autobuzul fara calatori pe autostrada vietii sperand ca intr`un final sa te regaseasca si sa`l insotesti pana la sfarsitul cursei…

Mugurii pomilor explodeaza in mii de culori pretutindeni,o explozie de bucurie si culoare dorita cu ardoare de catre toti dupa o iarna grea…e cald chiar foarte cald dar totusi imi invelesc sufletul pustiu cu patura calda a amintirilor trecute…ma amagesc cu vise efemere si sper…imi amintesc legenda cu Speranta…a fost ultima ramasa in cutia Pandorei…si le`a fost daruita oamenilor…

O adiere de vant imi canta in ureche o simfonie romantata de glasul pasarilor…o fredonez acompaniat de bataile inimii…pasesc usor,calculandu`mi fiecare pas astfel incat atunci cand voi ajunge la tine sa`mi ramana timp doar pentru ati zambi...

….intind mana…asternut e rece si perna ta e goala…un fior ma cuprinde…n`am visat…n`a fost un cosmar…o lacrima mi se prelinge pe obraz…si inca una…si inca una…se unesc ca intr`un rau sarat,un rau al vietii ce pare lipsit de sens…o viata anosta lipsita de culoare…”tu esti cea care dai culoare vietii mele…tu esti primavara sufletului meu…tu,doar tu esti aerul pe care`l il respir” ingaim printre suspine….”stiu iubitul meu” ti se aude vocea calda de langa pat de unde m`ai pazit jumatate din noapte ingrijorata ca m`am zvarcolit si am transpirat datorita gripei rebele ce nu`mi da pace de cateva zile…

sâmbătă, 3 aprilie 2010

Un altfel de "te iubesc"

Te iubesc,o declaratie absolut normala facuta unei persoane de catre o alta persoana care nutreste pentru ea sentimente sincere si inaltatoare…au curs rauri de cerneala si s`au turnat mii de filme avand ca tema centrala banalul,in aparenta, “te iubesc” …eu am sa incerc totusi un altfel de abordare…


Te iubesc atunci cand dormi,uneori imi petrec zeci de minute prinvindu`te,esti ca o floare,atat de delicata si firava si atat de frumoasa…te iubesc dimineata cand te trezesti din somn si esti ciufulita si nemachiata,te iubesc pentru ca te pisicesti si te intanzi inainte de a te da jos din pat..te iubesc ca te cuibaresti la pieptul meu si iti simt caldura trupului...te iubesc cand parul tau miroase a cafea proaspat facuta,cand,cu ochii inca carpiti de somn imi zambesti si sorbi din cana de cafea…


Te iubesc…cand esti aranjata si bine imbracata,cand ma iei de mana pe strada si ma faci sa ma simt mandru ca din toti barbatii m`ai ales pe mine…te iubesc cand te opresti,iei o mimica serioasa si`mi spui…”te iubesc”…


Te iubesc cand esti trista si abatuta si te iau in brate incercand sa te fac sa zambesti…te iubesc cand plangi la un film de dragoste sau la unul cu final trist….


Te iubesc mereu…te iubesc cand te trezesti din somn…te iubesc cand ma tii de mana pe strada…te iubesc cand plangi,cand razi…te iubesc cand esti trista si te iubesc cand esti in verva si plina de viata…


Daca ar fi ca totul in jurul nostru sa se sfarseasca,lumea,viata,totul…as vrea sa mai pot avea doar 2 secunde in care sa te privesc in ochi si sa`ti spun: “te iubesc”…