duminică, 1 august 2010

Doar viata...

Luna martisorului avea sa fie una dintre cele mai frumoase din ultimii anii, stia asta fara sa i`o spuna nimeni, pur si simplu un sentiment inaltator se nastea in ea odata cu primii ghiocei, odata cu primele miresme ale primaverii ce batea la usa si isi croia drum vesela alungand in mersul ei si ultimele ramasite ale iernii grele ce tocmai se sfarsise.
Mladite de pomi infloriti isi aratau frumusetea pe tot parcusul drumului spre orasul in care urma sa isi petreaca urmatoarea perioada din viata…

S`au intalnit cand nici unul dintre ei nu se astepta…ea se afla in orasul lui pentru efectuarea unui curs de pregatire iar el…cel ce trebuia sa`i fie profesor la respectivul curs, dupa a carei absolvire viata ei ar fi urmat sa intre pe un alt fagas…

Auzindu`si numele strigat a ridicat capul din pamant si privirea a intalnit`o pe a lui, o strafulgerarea, un fior, o adiere de vant, privirea lui…profunda, calda, ochii ii emanau blandete…au fost doar cateva secunde ce insa li s`a parut a fi o eternitate, o eternitate de priviri adunate intr`una singura, o eternitate de priviri in care au inteles ca sunt suflete pereche…

Au trecut zilele una cate una si odata cu ele a inceput si relatia lor, timid, cu ocheade aruncate unul celuilalt atunci cand cei din jurul lor nu erau atenti, atingeri ce pareau pur intamplatoare si normale pentru relatia profesor-elev, gesturile au continuat cu fructele pe care el le aducea in fiecare zi si care, din pura intamplare, erau doua….

Intr`un final si`a luat inima in dinti si a invitat`o in oras…a asteptat`o la poarta institutiei in care el isi desfasura activitatea, au mers o perioada tacuti, ea pe un trotuar, el pe celalalt apoi au inceput schimburile de replici aflandu`se insa tot pe trotuare diferite, au indraznit intr`un final sa se apropie, aveau obrajii imbujurati de emotie si mii de fiori le fulgerau trupurile…

Isi traiau iubirea la intensitate maxima, traiau fiecare secunda ca si cum ar fi fost ultima, se ascundeau de ochii celor din jur pentru a se putea dedica in totalitate unul altuia, tot ceea ce ii inconjura parea irelevant, nesemnificativ, tot ceea ce era important si conta se afla acolo, erau ei si sufletele lor…

Primavara venise si odata cu ea inflorise in inimile lor dragostea, o dragoste pura, adolescentina, o dragoste ce facea frumusetea si parfumul florilor sa paleasca…zambete ce alungau norii de pe cer si cuvinte ce faceau ca pasarile din jur sa taca si sa`i asculte, cuvinte izvorate din netarmuita iubire ce ii invaluia…zile si nopti de visare…cuvinte soptite la ureche si dulci sarutari…

Odata cu florile ciresilor a venit si ziua in care au trebuit sa isi ia ramas bun, cursul pe care ea il urmase luase sfarsit si acum trebuia sa plece, trebuia sa ia cu ea tot ceea ce adusese atunci cand venise insa acum, bagajele erau neincapatoare pentru ca aici, il cunoscuse pe el, pentru ca aici cunoscuse iubirea, iubire ce nu ar fi avut loc nici in cel mai mare bagaj…s`au privit in ochi ca si cum atunci s`ar fi vazut prima oara, si`au sarutat sufletele ca si cum atunci si le`ar fi descoperit…apoi ea…cu pasi marunti si`a indreptat pasii catre poarta ce urma sa se inchida in urma ei....

Ceasul desteptator o trezi cu sunetul sau strident…intinse mana,il opri apoi cu un gest involuntar il lua in brate,il saruta si ii spuse ca trebuie sa mearga la servici…trecusera luni de zile de cand se vazuse prima oara si acum ea se afla in alt oras…alaturi de el…hotarasera ca distanta nu ii poate desparti si faceau tot posibilul sa se vada ori de cate ori timpul le`o permitea…

Iubirea lor e o carte, o carte cu zane si feti-frumosi, o carte cu flori, fluturi si zile senine, o carte ce se numeste: …”Poveste fara sfarsit “



P.S. Articolul de mai sus este inspirat din povestea unei prietene de suflet.