sâmbătă, 1 mai 2010

Calator catre...nicaieri... -partea a doua

Se ridica de pe bordura,dadu binete unui trecator si se indrepta hotarat spre ceea ce parea a fi parcul din localitatea respectiva...


Asezat pe o banca isi aprinse o tigara si urmari cu interes o veverita ce se juca printre crengile pomului din fata sa...scotoci prin rucsac si gasi o bucata de ciocolata pe care o aseza la cativa metrii in fata sa asigurandu`se ca veverita i`a observat miscarea …”oare veveritele mananca ciocolata?” se intreba si zambi tamp reluandu`si locul pe banca…la scurt timp veverita se apropie timida de bucatica de ciocolata lasata pe mijlocul aleii pustii la acea ora…il privi cu interes si fara teama,il saluta parca,miscandu`si alene coada stufoasa…mirosi ciocolata,o lua cu labutele din fata si se apuca sa o rontaie cu placere…


Se plimba zambind pe strazile orasului zgaindu`se la vitrinele magazinelor si inspirand cu nesat aerul parfumat de florile plantate prin grija edilului respectivului oras in multele spatii verzi existente…”deci veveritele adora ciocolata” isi spuse el rememorand cu placere acele clipe cand veverita cu ochii ei mici ca doua migdale ii multumisera pentru desertul pe care il primise…


Inserarea se lasa peste campul pe care trenul alerga iar el privea de la fereastra compartimentului in care se afla discul soarelui intesat de relexii rosiatice pe care acesta le arunca peste tot in jur…”ar trebui sa mai fac asta,ar trebui sa imi mai fac timp pentru mine,sa`mi fac timp sa ma urc in primul tren si sa merg spre…nicaieri…”