Ne pregatim sa iesim din camera de hotel.Tu porti o frumoasa rochie rosie,vaporoasa si scurta de vara iar parul iti cade pe spate mangaindu`ti umerii…eu,mai putin atent de fel,cu imaginea mea m`am rezumat la o pereche de pantaloni scurti si un tricou aruncat pe mine in graba…in timp ce ne indreptam spre usa iti iei geanta si te rog sa`mi pui si mie portofelul in ea,pastrez in buzunare decat telefoanele mele si pachetul de tigari…
Ne plimbam tinandu`ne de mana pe aleile pline de forfota multimii…o seara frumoasa iar cei veniti din toate colturile tarii sa isi petreaca concediul la mare au iesit pentru a se bucura de racoarea binemeritata dupa o zi dogoritoare de plaja,iar acum sunt un furnicar alergand parca frenetic,de jur imprejur…aleile sunt pline,vanzatorii de la tarabele insirate de`a lungul si de`a latul abia prididesc cu servitul clientilor cu suveniruri,porumb fiert,inghetata sau mult cautatele hamsii prajite…
Luam loc la masa unei terase unde o formatie canta in surdina romante nemuritoare,hotarand sa ne reluam plimbarea dupa ce ne vom fi potoli foamea…o florareasa cu fusta multicolora imbie meseni sa`i cumpere florile…aleg un tandafir alb si ti`l daruiesc,apoi dupa ce mancam te invit la dans pe o melodie pe care inca o mai fredonez si azi…ne ridicam,iei trandafirul si cand ajungem pe ringul de dans ma cuprinzi in brate si iti pui capul pe umarul meu…totul pare parca desprins dintr`o poveste cu feti-frumosi si zane…muzica…ringul de dans…TU!!!...ma simt atat de fericit…parca unul din visele mele a devenit realitate…
Seara tarzie ne gaseste plimbandu`ne imbratisati pe plaja intunecata.Ne asezam pe un sezlong ramas acolo din ziua precedenta…iti asezi geanta in spatele meu,apoi te ghemuiesti si pui capul pe picioarele mele…ne pierdem amandoi in ganduri si visare…iti mangai parul..ahhhh Doamne cat ador sa`mi trec degetele prin parul tau atat de fin si matasos…te simt ca zambesti,stii ca`mi place la nebunie sa fac asta…in spatele nostru tumultul statiunii iar in fata noastra la cativa pasi marea...neagra ca smoala si intunecata ce`si canta simfonia neincetata a valurilor…care se sparg improscand cu spuma lor picioarele noastre goale…o briza racoroasa si placuta ne mangaie fetele parca amintindu`ne ca trebuie sa ne trezim la realitate…
Ne ridicam si hotaram sa ne indreptam spre hotel,nu stiu exact cat am stat acolo,a parut a fi o clipa si in acelasi timp o eternitate…da…o clipa de eternitate imi spun zambind…apoi brusc zambetul imi ingheata si parca o ploaie rece de toamna se abate asupra mea in momentul cand realizam ca….a disparut geanta…ca o paranteza acum as putea spune ca imi vine in minte replica lui Dem Radulesc in BD atunci cand constata cu stupoare lipsa anumitor obiecte de valoare din casa: ..”Tonitza!!!!...vai tabloullll!!!...si tranzistorullll!!!...japonez!!”….la fel de suprinsi am fost si noi…ne invartim in cerc ca doua curci bete (n`am vazut niciodata cum arata doua curci bete dar mi se pare haioasa replica) si nu ne vine a crede ca cineva a luat geanta chiar de langa noi…facem in graba un scurt “recensamant”:portofelul tau,telefoanele tale…noi,actele,banii,cheile de la masina,ipod-ul,portofelul meu cu acte si tot ce mai era in el…
Ne indreptam spre sectia de Politie pentru a depune plangere,pe jos…ca in clipele acelea nici bani de “titicar” sau de o punga de seminte nu mai aveam la noi…”suntem ca doi aurolaci fara un chior in buzunar” iti spun incercand sa fac haz de necaz…ajungem la sectie…surpriza!!!la Politie e inchis!!!....apasam pe butonul soneriei de langa usa si intr`un tarziu un nenea politist isi face aparitia somnoros…deschide usa…”vreau sa depun o plangere” ii spun…se uita lung la tine,apoi la amandoi si ne invita inauntru…”asta crede ca nu ne`am inteles la pret” iti soptesc,facand aluzia la rochita scurta,in timp ce intram in sediu …nu te poti abtine si razi…problema era grava in aparenta,nu insa un capat de tzara…
Dupa ce am oferit si am primit explicatii,nu tocmai multumitoare,iesim in tumultul statiunii si ne indreptam spre hotel,tot ca aurolacii pe jos si fara un sfantz in buzunar….”mersul pe jos face piciorul frumos” fac eu o remarca,si te iau in brate…imi zambesti…au mai ramas cateva zile in care sa ne bucuram de soare,de mare…cateva zile in care sa ne mangaiem sufletele,sa adormim si sa ne trezim imbratisati….cateva zile in care…sa fim cu ochii ca pe butelie pe “bunurile” ce ne`au mai ramas…
marți, 30 martie 2010
"Lucruri"...
Sunt lucruri care`mi plac…si sunt lucruri care ma deranjeaza,pe care le consider inutile…si cand spun lucruri,ma refer strict la lucruri,in sensul lor fizic si palpabil.
Azi iti voi vorbi despre “lucruri femeiesti”…sunt cateva care`mi displac dar nu le voi enumera pe toate ci doar pe cele “principale” daca pot spune asa…
Rujul-este o forma delicata si metaforica prin care este definita acea grasime,animala sau vegetala dupa caz,de diferite culori,marimi si gusturi pe care doamnele/domnisoarele nu uita niciodata sa si`o aplice pe buze..si o aplica in dusmanie fraticule creend un strat gros care se va interpune magistral si cu tupeu intre buzele tale si ale ei in eventualitatea unui sarut si care te face si te intrebi tamp uneori ce animal ai pupat in partea dorsala sau ce planta angiosperma sau erbacee iti violenteaza cu nesimtire buzele dupa acel sarut ce ti`l doreai profund si datator de fiori…
Tatifixul-recte sutienul este acea bucata de carpa ( in trecut) sau burete ( in prezent) intarita din plin cu fier forjat,plasa de Buzau,etc (da,la sarmele din sutien ma refer).De`a lungul timpului aceasta magistrala descoperire (in opinia femeilor) a evoluat,de la corsetul purtat de doamnele din inalta societate a perioadei interbelice la tzatzifixul in mii de forme si culori pe care`l cunoastem in ziua de azi.Stau si ma gandesc in prostia mea..oare nu tuturor barbatilor le face placere sa vada sub o bluza un san zglobiu si neingradit de “puscaria de burete”?oare nu sunt sanii mai frumosi liberi,asa cum sunt ei,unii mai mici,altii mai mari,unii mai ridicati,altii mai lasati?oare exista ceva mai senzual decat in sfarc intarit care se intrezareste prin tricou?Mda…intrebari existentiale,stiu…contradictie si paradox…
Papornita-sau in traducere “geanta”…a avut o evolutie fulminanta fiind la inceput folosita pentru pastrarea banilor si avand o dimensiune cat mai mica si mai discreta…ajungand in ziua de azi un accesoriu obligatoriu pentru doamne si in acelasi timp capatand dimensiuni grotesti si de neimaginat cu ani in urma.Uitati`va in jurul vostru..pitzipoance cu ochelari “dolce” cu telefonul de ultima generatie intr`o mana si cu cealalta mana in erectie purtand cu mandrie dihania de geanta…dupa dimensiune ai putea crede ca facand inventarul “posetutei” vei gasi in ea: un set de chei fixe 8-32..,un set chei tubulare 6-28…una bucata ciocan de 5 “kile”…dalta..surubelnita…patent…doua borduri…un sac de ciment…si una bucata bunica luata prin suprindere in timp ce urmarea telenovele si bagata in papornita cu tot cu televizor…
Se numeste oare evolutie sau involutie ceea ce observam in jurul nostru in ziua de azi?chiar ne sunt folositoare toate “inventiile” din ultimul secol si nu ne mai putem lipsi de ele?...poate ca da..poate ca nu…in mod cert sunt “lucruri” care`mi plac…si “lucruri” care ma deranjeaza si pe care le consider inutile…
Doar intrebari...
“D-zeu a spus: sa se faca lumina!...si s`a facut lumina!”…”si D-zeu l`a creat pe om dupa chipul si asemanarea sa”…
Pare cunoscut?bineinteles,sunt citate din Biblie,dar de ce abordez aceasta tema?...pai sa vedem…
Nu am studii de specialitate si nici nu m`am documentat,sunt doar un muritor de rand care`si pune intrebari…
Exista mai multe religii:crestinism,islamism,budism,etc,toate,fara exceptie sustin existenta unui singur “zeu suprem” denumit D`zeu,Alah,Budda..etc..fiecare dintre ele accepta intr`o oarecare masura celelalte religii dar toate propavaduiesc un singur “zeu suprem”,fiecare pe al sau.
Daca “zeul suprem” e unul singur atunci de ce sunt mai multe religii?si daca sunt mai multe religii de ce in mare parte din ele sunt relatate diferit faptele?sau nu sunt mai multe ci e una singura insa interpretarea ei de`a lungul timpului a dus la formarea mai multor culte si a adorarii aceleiasi zeitati dar sub nume si forme diferite?
De ce,de`a lungul timpului diferite popoare au pornit razboaie pe ale caror stindarde au pus credinta lor in religii diferite?de ce aceste religii,care toate in esenta indeamna la pace si intelegere,in loc sa se opuna au intaratat masele ajungandu`se la lupte sangeroase in care au pierit milioane de oameni?
De ce exista biserici,moschei,temple,etc, pentru aducerea de ofrande “zeului suprem” cand in toate scrierile indiferent de religie tocmai “EL” indeamna la viata simpla si la renuntarea de foloase necuvenite?
De ce intotdeauna biserica,sub diferitele ei forme,s`a implicat in razboaie,intrigi sau tradari?
Si acum,un exercitiu de imaginatie: se construieste o masina a timpului si tu esti ales sa te intorci in timp…ti se dau printre multe altele…medicamente,aparatura medicala de ultima generatie,aparate de resuscitat,lanterne,brichete,pusca automata,un elicopter,si poate,de ce nu, si o masina de clonat oameni care in mod cert o sa apara in viitorul apropiat avand in vedere felul cum evolueaza tehnica in ziua de azi…si esti trimis inapoi in timp..la oamenii care traiau in pesteri si care inca nu cunoscusera nici macar focul…
Ai putea oare sa fii considerat omniscient dupa ce ai trai o perioada printre ei avand la indemana tot ce am mentionat mai devreme?ai putea oare sa fii considerat “un zeu”?sau de ce nu “zeul suprem”?...i`ai putea vindeca,i`ai putea rani sau le`ai putea lua chiar viata de la distanta…ai putea sa`i iei cu tine in zbor si le`ai arata ca poti aprinde focul,un lucru inca necunoscut de ei,printr`o simpla pocnire din degete,foc care ii poate rani,ii poate arde si in acelasi timp le poate face carnea cruda pe care o mananca mult mai gustoasa…s`au,la fel de bine te`ai putea clona sau ai putea clona pe unul dintre ei…
Oare acei oameni in simplitatea lor ar intelege ce inseamna o pusca automata?sau un elicopter?sau chiar si banala,pentru noi,bricheta?sau oare acei oameni vor povesti generatiilor ce vor veni intamplarile asa cum le vor percepe ei in simplitatea lor?
Sunt ateu?...in mod cert NU,sunt doar un muritor de rand care`si pune intrebari…TU ti le`ai pus vreodata?..daca nu,…ti le pui acum dupa ce ai citit aceste randuri?...
Pare cunoscut?bineinteles,sunt citate din Biblie,dar de ce abordez aceasta tema?...pai sa vedem…
Nu am studii de specialitate si nici nu m`am documentat,sunt doar un muritor de rand care`si pune intrebari…
Exista mai multe religii:crestinism,islamism,budism,etc,toate,fara exceptie sustin existenta unui singur “zeu suprem” denumit D`zeu,Alah,Budda..etc..fiecare dintre ele accepta intr`o oarecare masura celelalte religii dar toate propavaduiesc un singur “zeu suprem”,fiecare pe al sau.
Daca “zeul suprem” e unul singur atunci de ce sunt mai multe religii?si daca sunt mai multe religii de ce in mare parte din ele sunt relatate diferit faptele?sau nu sunt mai multe ci e una singura insa interpretarea ei de`a lungul timpului a dus la formarea mai multor culte si a adorarii aceleiasi zeitati dar sub nume si forme diferite?
De ce,de`a lungul timpului diferite popoare au pornit razboaie pe ale caror stindarde au pus credinta lor in religii diferite?de ce aceste religii,care toate in esenta indeamna la pace si intelegere,in loc sa se opuna au intaratat masele ajungandu`se la lupte sangeroase in care au pierit milioane de oameni?
De ce exista biserici,moschei,temple,etc, pentru aducerea de ofrande “zeului suprem” cand in toate scrierile indiferent de religie tocmai “EL” indeamna la viata simpla si la renuntarea de foloase necuvenite?
De ce intotdeauna biserica,sub diferitele ei forme,s`a implicat in razboaie,intrigi sau tradari?
Si acum,un exercitiu de imaginatie: se construieste o masina a timpului si tu esti ales sa te intorci in timp…ti se dau printre multe altele…medicamente,aparatura medicala de ultima generatie,aparate de resuscitat,lanterne,brichete,pusca automata,un elicopter,si poate,de ce nu, si o masina de clonat oameni care in mod cert o sa apara in viitorul apropiat avand in vedere felul cum evolueaza tehnica in ziua de azi…si esti trimis inapoi in timp..la oamenii care traiau in pesteri si care inca nu cunoscusera nici macar focul…
Ai putea oare sa fii considerat omniscient dupa ce ai trai o perioada printre ei avand la indemana tot ce am mentionat mai devreme?ai putea oare sa fii considerat “un zeu”?sau de ce nu “zeul suprem”?...i`ai putea vindeca,i`ai putea rani sau le`ai putea lua chiar viata de la distanta…ai putea sa`i iei cu tine in zbor si le`ai arata ca poti aprinde focul,un lucru inca necunoscut de ei,printr`o simpla pocnire din degete,foc care ii poate rani,ii poate arde si in acelasi timp le poate face carnea cruda pe care o mananca mult mai gustoasa…s`au,la fel de bine te`ai putea clona sau ai putea clona pe unul dintre ei…
Oare acei oameni in simplitatea lor ar intelege ce inseamna o pusca automata?sau un elicopter?sau chiar si banala,pentru noi,bricheta?sau oare acei oameni vor povesti generatiilor ce vor veni intamplarile asa cum le vor percepe ei in simplitatea lor?
Sunt ateu?...in mod cert NU,sunt doar un muritor de rand care`si pune intrebari…TU ti le`ai pus vreodata?..daca nu,…ti le pui acum dupa ce ai citit aceste randuri?...
luni, 29 martie 2010
O zi din viata...
O raza de soare ii mangaie parul si coboara apoi pe obraz incalzindu`l…tusi de cateva ori…deschide ochii usor si priveste in jur,incepe o noua zi,isi spune si mai leneveste pentru cateva secunde sub pledul calduros…se ridica apoi de pe treptele cladirii unde si`a petrecut noaptea,se scutura incercand sa alunge si ultima farama din plasa aruncata de Morfeu seara trecuta.
Oameni,zgomot,tumultul strazii…toate o inconjoara…isi face curaj,strange pledul vechi ce i`a folosit drept adapost cu grija si`l ascunde sub scari,e o comoara mult prea pretioasa ca sa`si permita sa o piarda,iarna e pe sfarsite si primavara se apropie intradevar dar frigul inca nu s`a dus concluzioneaza zambind amar...se apleaca,isi leaga sireturile putrezite de la ghete si spera in sinea ei sa nu mai fie nevoie mult timp sa umble cu pungi bagate in picioare pentru a compensa locurile pe unde`i intra apa in incaltari…se ridica…tusi de cateva ori…isi aseaza mai bine pe ea haina lunga pana in pamant pe care probabil o doamna bine a purtat`o cu multi ani in urma la o petrecere simandicoasa,isi sumeteca manecile mult prea lungi pentru statura ei si privii cu ochii ei mari si curiosi de copil strada…va trebui sa merg sa gasesc ceva sa mananc observa atunci cand stomacul incepu sa o supere...si traversa strada tusind…
Ajunse la imensul container din spatele restaurantului de unde adesea isi procura hrana si observa cu uimire ca de aceasta data capacul e ridicat si cineva,a carei identitate nu reusi sa o distinga arunca de zor afara cutii,sticle goale si resturi dintr`un vechi televizor…tusi scurt de cateva ori….se apropie timida si incerca sa zareasca persoana care ii ocupase “restaurantul personal” cum ii placea ei sa denumeasca in inocenta`i caracteristica acea pubela de gunoi…si in acel moment un cap ciufulit se iti si o privi mirat...era un baiat de aproximativ varsta ei,cu fata murdara si parul naclait…il intreba cum il cheama si ce cauta iar el ii facu niste semne care la inceput ii pareau de neinteles…repeta intrebarea si primid drept raspuns din partea lui aceleasi semne realiza ca baiatul cel ciufulit nu putea vorbi…e mut,isi spuse ea tragandu`se initial spre inapoi…e mut,dar nu e ciumat,nu e vina lui..isi facu` curaj,se apropie de el si cotrobaind prin buzunarele hainei lungi ce matura trotuarul atunci cand pasea scoase o bucatica de ciocolata gasita cu multa vreme in urma si pastrata pentru un “evenimet cu totul special”…asta e evenimentul,isi spuse si ii intinse ciocolata baiatul,iar el o lua…ii zambi afectos si ii multumi din ochi rupand apoi mica bucatica in doua si oferindu`i jumatate din ea inapoi….
O prietenie sincera si devotata parea sa se lege intre ei,o prietenie intre doi copii ai nimanui care`si uneau singuratatile si tristetile incercand sa`si aline unul altuia durerea provocata de lumea din jur care`i privea ca pe niste paria ai societatii,niste “neajunsuri” care n`ar fi trebui sa existe….
Baiatul o lua de mana dupa ce iesi din container si ii arata prin semne inima si apoi facu palmele caus…nu intelege,gandi el …o trase in lateral si atunci ochii fetitei se luminara brusc…un catelus mic se uita la ea cu ochii ca doua migdale…asta voia sa`mi spuna,catelusul e sufletul lui,zambi,lua micutul pui in brate si ii dadu partea ei de ciocolata iar acesta o rasplati lingandu`i mainile si fata…zambi fericita si continua sa`l mangaie in timp ce un acces de tuse rebela o cuprinse…
Si`au petrecut ziua impreuna,doi copii imbracati cu haine murdare alergand prin parc…lipindu`si nasul de vitrinele magazinelor cu prajituri si jinduind la ele...uitandu`se cum parintii vin,isi iau odraslele de la scoala in masini luxoase si cum apoi se retrag in casele calduroase…
Inserarea incepu sa se lase peste oras iar cei doi copii si catelul ce se odihnea acum intr`unul din buzunarele mari ale hainei ei se indreptara catre treptele de unde plecase dimineata…ajunsera acolo,scoasera pledul rupt si peticit si isi facura culcus pe scari punand intre puiul de catel si incalzindu`l cu,caldura trupurilor …o tusete seaca o cuprinse pe copila,iar el incerca sa o ajute batand`o usor pe spate…intr`un final el adormi ascultand zgomotul orasului…
O raza de soare ii mangaie parul si coboara apoi pe obraz incalzindu`l…deschide ochii usor si priveste in jur…o noua zi incepe iar de aceasta data nu va mai fi singur…acum are alaturi un catel si`o are alaturi pe ea,o copila sarmana la fel ca si el,o copila a nimanui,o copila parca plamadita din zumzetul strazii…cu ochii mari,zambitori si plini de speranta…
Se intoarse catre ea si o misca usor…nici o reactie..doarme inca,gandi..o scutura iar..si iar…si nici o reactie…se ridica…un fior de spaima il strabatu atunci…o trase spre el si o privi…un firicel de sange i se prelingea de pe buzele impietrite intr`un zambet… iar ochii ii erau mari…si impietriti…
Puterea de a invinge
Vi s`a intamplat vreodata sa va simtiti sfarsiti?sa simtiti ca totul in jurul vostru se naruie?vi s`a intamplat ca in momentele acelea sa simtiti nevoia de o vorba buna si sa nu o primiti din cvari`motive?sau sa va doriti o vorba buna de la o anumita persoana care insa in clipele acelea din motive obiective sau..subiective sa nu poata sa va stranga in brate?
Vi s`a intampat sa doriti sa ajutati pe cineva si sa va loviti de ziduri?ziduri ridicate tocmai de respectiva persoana sau uneori de terte persoane?vi s`a intamplat ca in acele clipe sa va doriti sa ii calcati in picioare pe acei “zidari” insa sa realizati dupa o analiza mai amanuntita ca au motivele lor pt care ridica acele bariere in calea voastra?
Vi s`a intamplat ca cineva sa incerce sa va ajute,dezinteresat si voi,din orgoliu sau poate din cauza rusinii sau a gandului ca veti parea slabi in fata “lumii”, sa alungati repectiva persoana fara sa`i oferiti o explicatie?
Nu va mai ganditi atat de mult la ce o zice “gura lumii”,daca maine nu vei avea ce manca,”gura lumii” care spunea ca esti o persoana placuta sau ca esti o jigodie n`o sa vina sa`ti dea o felie de paine …
Viata,se rezuma la oportunitati si algeri…alegeri care dupa un timp mai lung sau mai scurt se vor dovedi benefice sau nefaste pt noi,insa…ideal ar fi…ca fiecare dintre noi sa ne facem propriile alegeri,sa nu lasam pe altcineva sa hotarasca pentru noi.
Suntem oameni…ne nastem…trecem prin viata uneori cu zambetul pe buze,alteori tristi si ingandurati….apoi murim…De`a lungul vietii tindem catre perfectiune fiecare dintre noi atat cat crede de cuvinta…toti suntem niste invingatori pt ca viata se rezuma la …oportunitati…alegeri…si…puterea de a invinge!
Vi s`a intampat sa doriti sa ajutati pe cineva si sa va loviti de ziduri?ziduri ridicate tocmai de respectiva persoana sau uneori de terte persoane?vi s`a intamplat ca in acele clipe sa va doriti sa ii calcati in picioare pe acei “zidari” insa sa realizati dupa o analiza mai amanuntita ca au motivele lor pt care ridica acele bariere in calea voastra?
Vi s`a intamplat ca cineva sa incerce sa va ajute,dezinteresat si voi,din orgoliu sau poate din cauza rusinii sau a gandului ca veti parea slabi in fata “lumii”, sa alungati repectiva persoana fara sa`i oferiti o explicatie?
Nu va mai ganditi atat de mult la ce o zice “gura lumii”,daca maine nu vei avea ce manca,”gura lumii” care spunea ca esti o persoana placuta sau ca esti o jigodie n`o sa vina sa`ti dea o felie de paine …
Viata,se rezuma la oportunitati si algeri…alegeri care dupa un timp mai lung sau mai scurt se vor dovedi benefice sau nefaste pt noi,insa…ideal ar fi…ca fiecare dintre noi sa ne facem propriile alegeri,sa nu lasam pe altcineva sa hotarasca pentru noi.
Suntem oameni…ne nastem…trecem prin viata uneori cu zambetul pe buze,alteori tristi si ingandurati….apoi murim…De`a lungul vietii tindem catre perfectiune fiecare dintre noi atat cat crede de cuvinta…toti suntem niste invingatori pt ca viata se rezuma la …oportunitati…alegeri…si…puterea de a invinge!
duminică, 28 martie 2010
Sah...mat!!!
E oare bine ce am facut?nu ma refer la faptul ca scriu,o fac de cand ma stiu si nu cred ca am sa renunt vreodata...poate doar vor fi pauze uneori mai lungi,alteori mai scurte…intrebarea este e oare bine ca am arat celor din jurul meu ce pot?…e oare bine ca am lasat intentionat deschisa o usa pe care a intrat cine a vrut si mi`a vazut o parte din suflet? …e oare bine ca,cu permisiunea mea parti ale sufletului meu…visele mele…au fost expuse aici?...multi dintre cei/cele din jurul meu au ramas surprinsi/surprinse cand au aflat pe aceasta cale ca scriu,nu se asteptau,e o parte a mea pe care am aratat`o foarte rar si nu de teama ca as putea fi acuzat,judecat,blamat ci pentru ca trairile,emotiile si sentimentele imi apartin,detin titlu de proprietate pe ele si daca le`am expus in articole a insemnat ca am cedat o parte din “proprietatile” mele unor persoane care meritau sau poate nu acest “cadou”…si totusi,de ce am ales sa fac asta?...am facut`o pt a arata ca fiecare dintre noi are un suflet frumos si ar trebui cu totii sa realizam asta,sa incercam sa trecem de aparente si sa incercam sa privim dincolo de ochii celor din jurul nostru,sa privim in sufletul lor…am avut un scop?...DA…scopul meu principal a fost sa ajut alte suflete sa scrie…sa arate parti frumoase ale sufletului lor…daca am reusit?eu zic ca da…am fost un imbold,acum lucrurile se vor misca in virtutea inertiei…oare ar trebui sa continui sa imi expun “articolele” sau ar trebui sa ma retrag si sa privesc din umbra????...probabil asta va fi urmatoarea mea mutare pe tabla de sah a vietii…sau poate nu…
Timpul,adversarul meu in acest “joc de sah” ma zoreste sa`mi fac mutarea….
Timpul,adversarul meu in acest “joc de sah” ma zoreste sa`mi fac mutarea….
Doua suflete...continuare...
Te pisicesti intinzandu`te de pe scaunul din dreapta mea pana la geam incercand sa surpinzi pe aparatul foto cat mai multe cadre…”esti ca o mica chinezoaica” iti spun facand aluzia la placerea nebuna a acelei rase asiatice pt miile de instantanee suprinse oriunde si oricand…”taci!!,vreau cele mai frumoase cadre ca sa le pastrez amintire”…razi…ne pregatim sa coboram din autocar,ne luam hainele pe noi,e putin racoare si ne indreptam spre usa..cobor inaintea ta si iti ofer mana sa te ajute la coborare…”nu`s baba…si`mi dai usor peste mana”….”nu esti,si se pare ca nici eu nu reusesc sa fiu un gentleman “…izbugnim amandoi in ras si ne indreptam impreuna cu grupul spre coronamentul barajului,e atat de frumos totul in jur si atat de imens…brusc pare ca suntem niste furnici in comparatie cu masivitatea barajului,a lacului de acumulare si a muntilor din jurul nostru…aflorimente cu reflexii argintiide de jur imprejur…si tu cu aparatul “calare” pe ele…zambesc…chiar pari o mica chinezoaica in goana ta frenetica de a face cat mai multe poze,la un moment dat simti ca te urmaresc cu privirea,te intorci catre mine si imi spui “zambeste”…scot limba chiar inainte de click-ul aparatului si raman asa imortalizat pt eternitate cu limba`n vant cum imi place sa spun adesea…
Privim amandoi sprijiniti de balustrada barajului apusul rosiatic al soarelui…o paloare placuta incepe sa cuprinda usor usor totul in jurul nostru…parca timpul s`a oprit…am ramas doar noi doi sprijiniti de balustrada privind apusul…noi doi si vantul care se joaca prin parul tau…noi doi ...gandurile…si sufletele noastre…
sâmbătă, 27 martie 2010
Doua suflete...
Ma uit pe geamul autocarului care goneste prin sate,pe langa casele prin ale caror cosuri,fuioarele de fum alearga frenetic spre vazduhul azuriu…”e primavara devreme si oamenii inca fac focul” imi spun si inchizand ochii imi amintesc de zilele copilariei in care stateam la gura sobei iar bunicul ne povestea amintiri din razboiul din care s`a ales cu un picior beteag…ahhh cat de placuta era dogoarea focului si cum pierdeam zeci de minute uitandu`ma la dansul impletit al flacarilor si ascultandu`l pe bunicu`….o voce ma trezeste din visare,intorc capul si te zaresc..in prostia mea caracterista am si uitat ca esti langa mine,rosesc gandindu`ma ca pt cateva minute te`am ignorat total dupa ce asteaptasem atata amar de vreme amandoi aceasta excursie.
Ne`am intalnit dimineata la usa autocarului,mi`ai zambit asa cum o poti face doar tu si mi`ai spus ca pt 2 zile vei fi partenera mea de calatorie,ca vrei sa vorbim cate in luna si`n stele,ca vrei sa ne bucuram impreuna de peisajele pe care le vom vedea si ca vrei sa sorbim amandoi cu nesat din aerul curat de munte…te`am privit profund in ochi pt 2 secunde care mi`au fost suficiente sa realizez ca sufletul iti zambea de fericire,m`am intrebat de ce si raspunsul l`am avut imediat,soptit de tine la ureche: “cat de mult am asteptat aceste zile si cat de mult mi`am dorit sa fim impreuna”….te`am luat de mana,am urcat in autocar si ne`am asezat pe scaune…”uite,ti`am spus,am sa`ti propun un joc”…”imi pac jocurile spui razand si batand copilareste din palme”…”daca iti plac jocurile atunci cu siguranta iti va place si acesta…va fi un joc in care premiul va consta in bete de chibrit…va fi un joc in care eu voi incerca sa te descopar pe tine si tu pe mine in functie de incotro iti indrepti privirea,de felul in care reactionezi la vederea unei anumite nuante a padurii sau a muntilor,etc...te prinzi in joc”…”da…da”..razi si lasi capul pe spate sprijinindu`te de spatar.
Imi revin din reverie si observ ca admiri o floricica pe care am cules`o si ti`am oferit`o la ultimul popas…ii atingi cu delicatete petalele si imi zambesti…”este o lacramioara,iti spun,traieste ascunsa in umbra padurii…ii semeni intr`un fel,stiai?” …dai afirmativ din cap si imi raspunzi timid “adica eu sunt o lacramioara?”…”uneori” iti raspund,”alteori esti ca un ghimpe…in coasta”…izbucnim amandoi in ras in timp ce autocarul isi continua goana nebuna peste dealuri…
Am oprit,coboram si ni se spune ca pt a putea vizita urmatorul obiectiv va trebui sa urcam 1400 de trepte…ma iei vesela de mana si`mi spui ca vrei sa ajungem primii…”ahhh,e atat de dulce cand e copilaroasa”…accept propunerea ta si ne indreptam alergand spre trepte…i`am lasat demult in urma pe cei ce ne urmau si gafaind amandoi hotaram sa luam o pauza de 2 min…imi scot hanoracul si il asez jos pe o stanca,te invit sa iei loc iar tu te supui fara sa`mi dai drumul mainii…”stai langa mine” imi spui privindu`ma rugator…ma asez langa tine si in urmatoare clipa ma saruti…sunt atat de calde si moi buzele tale,simt ca plutesc,uit de oboseala si`mi vine sa alerg pe munti cantandu`mi bucuria…ochii tai sclipesc ca doi licurici iar din privirea ta inteleg ca asteptai demult sa putem fi singuri…se aud voci in departare si ne dam seama ca nu vom mai fi singuri pt mult timp…ma ridic,te iau de mana si ne continuam drumul…ajungem sus…aparent…o cetate veche,din caramida arsa…culoarea maronie contrasteaza puternic cu verdele crud al muntilor din jur…ne oprim pe locul unde unul din zidurile cetatii are sapat in el un vechi crenel si privim prin el…sub noi un peisaj de basm ni se infatiseaza…soarele alearga parca printre munti aruncand raze aurii iar pomii din jur cu verdele lor crud se ridica semeti parca incercand sa ne atinga…incercand parca,in goana lor dupa mangaierea calda a soarelui.sa atinga cerul….iti iau mana,ti`o sarut,te cuprind cu bratele …”e atat de frumos aici…dar totul paleste in comparatie cu sufletul tau”…”te joci cu vorbele stimabile domn”…raman blocat…izbucnesti in ras si`mi spui ca ai glumit..apoi ma intrebi molcom…”ce vrei de la mine??”…iti raspund aproape instantaneu…”vreau sufletul tau”…e randul tau sa ramai surprinsa …ai vrea sa`mi raspunzi dar nu mai ai timp…vocile zglobii ale celor din urma noastre se aud f aproape…te desprinzi din bratele mele si te muti spre o alta priveliste…sunt doi oameni care se bucura de priveliste isi spun cei ramasi in urma cand ajung langa noi…”doi oameni care`si mangaie sufletele uitandu`se unul in ochii celuilat..doi oameni care dincolo de prejudecati au invatat ca iubirea nu se rezuma doar la vorbe scrise pe`o bucata de hartie dusa de vant,imi spun”….
……..Sfarsitul primei parti….
Ne`am intalnit dimineata la usa autocarului,mi`ai zambit asa cum o poti face doar tu si mi`ai spus ca pt 2 zile vei fi partenera mea de calatorie,ca vrei sa vorbim cate in luna si`n stele,ca vrei sa ne bucuram impreuna de peisajele pe care le vom vedea si ca vrei sa sorbim amandoi cu nesat din aerul curat de munte…te`am privit profund in ochi pt 2 secunde care mi`au fost suficiente sa realizez ca sufletul iti zambea de fericire,m`am intrebat de ce si raspunsul l`am avut imediat,soptit de tine la ureche: “cat de mult am asteptat aceste zile si cat de mult mi`am dorit sa fim impreuna”….te`am luat de mana,am urcat in autocar si ne`am asezat pe scaune…”uite,ti`am spus,am sa`ti propun un joc”…”imi pac jocurile spui razand si batand copilareste din palme”…”daca iti plac jocurile atunci cu siguranta iti va place si acesta…va fi un joc in care premiul va consta in bete de chibrit…va fi un joc in care eu voi incerca sa te descopar pe tine si tu pe mine in functie de incotro iti indrepti privirea,de felul in care reactionezi la vederea unei anumite nuante a padurii sau a muntilor,etc...te prinzi in joc”…”da…da”..razi si lasi capul pe spate sprijinindu`te de spatar.
Imi revin din reverie si observ ca admiri o floricica pe care am cules`o si ti`am oferit`o la ultimul popas…ii atingi cu delicatete petalele si imi zambesti…”este o lacramioara,iti spun,traieste ascunsa in umbra padurii…ii semeni intr`un fel,stiai?” …dai afirmativ din cap si imi raspunzi timid “adica eu sunt o lacramioara?”…”uneori” iti raspund,”alteori esti ca un ghimpe…in coasta”…izbucnim amandoi in ras in timp ce autocarul isi continua goana nebuna peste dealuri…
Am oprit,coboram si ni se spune ca pt a putea vizita urmatorul obiectiv va trebui sa urcam 1400 de trepte…ma iei vesela de mana si`mi spui ca vrei sa ajungem primii…”ahhh,e atat de dulce cand e copilaroasa”…accept propunerea ta si ne indreptam alergand spre trepte…i`am lasat demult in urma pe cei ce ne urmau si gafaind amandoi hotaram sa luam o pauza de 2 min…imi scot hanoracul si il asez jos pe o stanca,te invit sa iei loc iar tu te supui fara sa`mi dai drumul mainii…”stai langa mine” imi spui privindu`ma rugator…ma asez langa tine si in urmatoare clipa ma saruti…sunt atat de calde si moi buzele tale,simt ca plutesc,uit de oboseala si`mi vine sa alerg pe munti cantandu`mi bucuria…ochii tai sclipesc ca doi licurici iar din privirea ta inteleg ca asteptai demult sa putem fi singuri…se aud voci in departare si ne dam seama ca nu vom mai fi singuri pt mult timp…ma ridic,te iau de mana si ne continuam drumul…ajungem sus…aparent…o cetate veche,din caramida arsa…culoarea maronie contrasteaza puternic cu verdele crud al muntilor din jur…ne oprim pe locul unde unul din zidurile cetatii are sapat in el un vechi crenel si privim prin el…sub noi un peisaj de basm ni se infatiseaza…soarele alearga parca printre munti aruncand raze aurii iar pomii din jur cu verdele lor crud se ridica semeti parca incercand sa ne atinga…incercand parca,in goana lor dupa mangaierea calda a soarelui.sa atinga cerul….iti iau mana,ti`o sarut,te cuprind cu bratele …”e atat de frumos aici…dar totul paleste in comparatie cu sufletul tau”…”te joci cu vorbele stimabile domn”…raman blocat…izbucnesti in ras si`mi spui ca ai glumit..apoi ma intrebi molcom…”ce vrei de la mine??”…iti raspund aproape instantaneu…”vreau sufletul tau”…e randul tau sa ramai surprinsa …ai vrea sa`mi raspunzi dar nu mai ai timp…vocile zglobii ale celor din urma noastre se aud f aproape…te desprinzi din bratele mele si te muti spre o alta priveliste…sunt doi oameni care se bucura de priveliste isi spun cei ramasi in urma cand ajung langa noi…”doi oameni care`si mangaie sufletele uitandu`se unul in ochii celuilat..doi oameni care dincolo de prejudecati au invatat ca iubirea nu se rezuma doar la vorbe scrise pe`o bucata de hartie dusa de vant,imi spun”….
……..Sfarsitul primei parti….
vineri, 26 martie 2010
Intalnirea...
Sună telefonul şi alergi spre el...O voce necunoscută îţi spune că a ajuns şi se va instala la hotel...iar mai târziu ar vrea să-i arăţi oraşul...Bâlbâi ceva de genul monosilabic şi închizi telefonul gândintu-te că e ciudat cum simţi că tot sângele pulseaza ...Are şi de ce...până acum, vocea era doar litere pe ecran...Priveşti ceasul ..iar zgomotul secundelor ce trec te determină să te trezeşti din visare...Deschizi şifonierul.Hmmm ,ai vrea să te îmbraci cu....NU NU şi NU...ai arăta gătită ca de nuntă.. sau cu.....NICI VORBĂ E MULT PREA OFICIAL aşa că îţi arunci pe tine blugii, hanoracul ,te încalţi în viteză cu adidaşii deja la uşă şi ieşi în viteză în stradă...Gândul îţi zboară la momentul ... face of face .Te va mai plăcea?Îl vei mai place?
Auzi o voce care te întreabă ..vă pot ajuta cu ceva?Realizezi că eşti deja în hotelul la care s-a cazat şi recepţionera te priveşte cu mirare...Îi dai un răspuns sec după care urci scările ,priveşti uşa cu nr...şi ciocăni...
...din spatele usii se aude un raspuns.."intra"..deschizi usa si intrii cu inima batand cu putere in piept..oare acea persoana care la un momen dat era doar o insiruire de litere si caractere are sa fie in realitate aceasi persoana placuta si calda? speri din tot sufletul sa fie asa si pasesti apasat in camera...te asteapta zambind pe un fotoliu si se ridica intinzadu`ti mana...buna ziua...eu sunt X,incantat de cunostinta..ii simti caldura mainii in a ta si realizezi ca respectiva persoana are o inima calda si prietenoasa iar in stalucirea din ochi ii vezi frumusetea sufleteasca..da,este exact asa cum ti`ai imaginat ca va fi.....
Nu ştii de unde să începi conversaţia...cuvintele devin amalgam .Ai vrea să-l întrebi dacă a venit doar din curiozitate sau pentru că vrei să o simţi...Te salvează răsul lui însoţit de întrebarea eşti bine? ... şi realizezi că eşti ... da eşti.Ai acel sentiment de deja vu..ca şi cum într.o altă viaţă aţi fost sortiţi unul altuia...
Acum e mai uşor să afli despre el tot ce ai fi vrut să ştii...dialogul face ca timpul să treacă mai repede de cât ai fi vrut .Trebuie să te întorci acasă.Coboară cu tine...opreşti un taxi urci... şi îţi aminteşti că nu i-ai arătat oraşul, că nu ai stabilit dacă va mai fi şi măine..că nu i-ai spus că ai vrea să mai stea.
...el intuindu`ti parca doleanta iti spune in timp ce iti inchidea protocolar usa taxiului in care tocmai te urcasei:
- Orasul tau are parcuri?...."normal ca are" iti spui in gand si nu intelegi in prima faza ce anume a vrut sa spuna cu asta...
-Daca are,si daca bineinteles iti face placere,mi`as dori sa incepi prin a`mi arata parcurile din oras.
Mi-ar face plăcere...îi răspund.
Zâmbesc..măine mai e o zi în care-l pot simţi.
Aş vrea să adorm repede...Contrar dorinţei gândurile legate de întâlnire îmi perindă prin faţa ochilor imagini ale chipului legate de literele pe care le cautam cu înfrigurare de fiecare dată...Ciudat cum te poţi lega aşa de cineva fără să-l fi cunoscut ..cu atât mai mult acum ...Inima îţi tresare ..în mintea ta încolţeşte întrebarea dacă te place....şi adormi...
O raza de soare trece timid croindu`si drum prin draperiile trase anemenea unui firicel de apa ce`si cauta raul-mama.Deschizi ochii,te dai jos din pat,tragi draperiilesi deschizi geamul insipirand cu nesat mirosul primavarii si bucurandu`ti auzul cu ciripitul vesel al pasarilor.Azi e ziua in care vei avea ocazia sa`l cunosti si mai mult,vei avea ocazia sa citesti dincolo de ochii lui.Probabil nici nu s`a trezit iti spui in gand si in aceasi clipa sunetul unui sms razbate in camera...e de la el...te intreaba daca te`ai trezit si ti`a mai trimis ceava..niste semne...pe care iti spune sa le pui intr`o fereastra de messenger si sa dai enter...deschizi infrigurata calculatorul intrebandu`te ce ar putea fi misterioasele semne... tastezi... @};- ...un zambet se asterne pe chipul si in sufletul tau ..
Nu te aşteptai la asta...e surprinzător .Cum ai putea să răspunzi ...ştie despre tine doar ce ai vrut tu să ştie sau ce a citit printre rânduri....Nici măcar ţie nu-ţi vine să crezi că-ţi poate aduce zâmbetul pe faţă atât de des..Nu că nu ai zâmbi...
Ce contează acum îţi spui...astăzi voi fi liberă să simt...astăzi nu voi revedea doar parcul ci şi privirea lui,zâmebetul,ochii calzi şi vocea care te face să crezi că totul va fi minunat....vei fi liberă să visezi..
Il zaresti de departe iar cand te apropii de intrarea in parc observi ca tine in mana o floare..una mica si fara coada...."ciudat,gandesti,oare nu putea sa imi cumpere si el o floarea normala?"...Se apropie de tine iti saruta mana si zambind iti prinde floarea in par,dupa ureche...rosesti de placere gandidu`te ca in mod clar nu te asteptai la una ca asta..poate pana la urma e ceea ce speram,poate e "EL" cel din visele mele..iti ofera protocolar bratul si te invita sa parcurgeti aleile parcului pline de parfumul si culoarea florilor ...
Aspectul exterior e doar decorul...e frumos dar mai important pare acum să-l priveşti pe el ,să asculţi ,să întrebi...să afli cât mai multe aspecte ale vieţii lui.Vrei să ştii dacă se asociază imaginii pe care ai creat.o...Nu e atât de simplu..la urma urmei chiar dacă orice atingere a lui îţi taie răsuflarea ...chiar dacă fiecare cuvânt ori zâmbet al său te bucură...e doar străinul din spatele monitorului....
...Si totusi urmarindu`i cu atentie cuvintele,gesturile,nu te poti opri sa nu te gandesti ca acest om din fata ta are trairile,emotiile si sentimentele sale pe care o parte ti le`a impartasit si tie de`a lungul timpului atunci cand petreceai ore intregi la calculator alaturi de el.Il iei de mana si plimbandu`va agale pe alee ii propui sa va asezati pe o banca,el accepta iar tu alegi una langa un rond de flori unde un intreg "stol" de fluturi albastrii va incanta cu jocul lor...
Dar nu asta ar dori ea îşi spune....ar vrea să audă acele cuvinte care să.i spună că nu a greşit dorind să-l întâlnească...ar vrea să audă că nu curiozitatea la mânat spre oraşul tău...ar vrea să audă că ...dar mai presus de toate ar vrea să simtă ce ar vrea să audă...
Vrei sa stii de ce am venit?spuse el parca citindu`i gandurile iar ea dadu afirmativ din cap.Am venit pt ca am asa am simtit ca trebuie sa fac,nu am un raspuns clar,am dorit sa cunosc omul din spatele ecranului,omul care atunci cand era trist "plangea pe umarul meu",omul care atunci cand era vesel "ma lua de mana si alergam impreuna in picioarele goale prin roua diminetii ce sclipea in iarba ca niste giuvaiere pretioase"...am vrut...sa te cunosc pe tine,cu bune si rele,cu defecte si calitati,cu trairi si sperante,cu bucurii si tristeti...am venit...pt tine spuse el si ii lua tandru cu o mana capul si il puse pe urmarul sau..
Era o stare de confort pe care nu şi-o mai amintea...avea senzaţia că acolo ghemuită ...nici un demon închipuit nu ar fi putut să o atingă...Temerile s-au transformat în dorinţa de a privi spre viitor..Ar putea fi şi altceva înafară de o solidă prietenie...?va rămâne retorică întrebarea sau chiar a rostit.o cu voce tare.Ridică capul şi privindu-l căută spre expresia feţei lui răspunsul...
...in acel moment privirea ei strabatu dincolo de aparente..dincolo de acea mimica vesela si acei ochi verzi si realiza in acea clipa ca o parte din sufletul lui deja ii apartinea ei...realiza in acea clipa ca el a luat "intamplarile " placute din "relatia" lor si le`a pus intr`un sertar al sufletului pt a le rememora atunci cand va fi trist...ii zambi si aratandu`i fluturii albastrii ii spuse..."stiai ca fluturi traiesc doar o zi?" ...apoi se gandi ca ar vrea ca asemenea fluturilor sa poate sa traiasca in aceasta zi o intreaga viata...o intreaga viata comprimata intr`o zi alaturi de el..
Dintr-o dată îşi privi ceasul....nelinişte e tot ce a putut simţi...Oare se gândea că trebuie să plece....sau îţi făcea griji că trebuie să pleci tu..-Ştii ce!!!N-ai vrea să-mi spui la ce te gândeşti?
Îl priveşti şi îi spui că la nimic altceva decât la clipa de faţă pe care ţi-o doreşti a fi infinită...doar că nu poţi să te nu te întrebi...ce se va întâmpla când va trebui să plece acasă...distanţa era doar o dimensiune liniară dar exista acolo ca o stavilă ...pe care nu o puteai ignora...
...daca ar putea sa opreasca timpul in loc....daca ar putea sa faca in asa fel incat aceasta zi sa nu se mai termine...dar cum tot ce e frumos in viata se termina la un moment dat....isi scutura capul incercand sa`si alunge aceste ganduri din minte...
...s`au despartit pe peronul garii incercand amandoi sa`si ascunda lacrimile..a fost un weekend de vis pe care il vor pune amandoi in cate un sertar al sufletului lor si il vor rememora atunci cand isi vor simti unul altuia lipsa.....
...................THE END............
P.S. Oftă...şi închise cartea...Era ceva în paginile acelei cărţi care îi lăsase impresia că a trăit şi ea cândva...sau poate că doar vroia să trăiască...Se ridică din fotoliu mângâie coperţile cărţii ...şi o aşeză în raft.O privi şi îşi spuse...va veni o vreme când o voi reciti...
P.P.S. Articolul de mai sus este scris in colaborare cu o persoana careia tin sa`i multumesc pe aceasta cale :)
Crampeie din viata...
Zambesc uitandu`ma in jurul meu,a venit primavara iar soarele diminetii arunca sclipiri scanteietoare pe tot ceea ce ma inconjoara…sunt la volan si ma apropii de intersectia de la Piata Unirii,trafic lejer,e duminica dimineata…ma indrept spre casa dupa o tura de 24 de ore la servici...ar trebui sa ma simt obosit si totusi parca primavara ma trezeste la viata si`mi da imboldul de a alerga pe strazi….
Ceva imi atrage atentia cand coloana de masini din fata mea se opreste la semafor…o femeie garbovita se plimba printre masini cersind bani sau de`ale gurii…ceva din atitudinea ei ma face brusc sa caut un loc de parcare pe aglomeratul bulevard cu fantani…il gasesc…opresc,cobor din masina si ii fac semn sa se apropie….se uita atent in jurul ei pt a se convinge ca ea este cea careia ii fac semn si se indreapta catre mine…poarta o broboada taranesca,o haina veche si lunga atarna pe ea iar in picioare o pereche de bocanci stalciti ce candva au fost purtati probabil de`un june in catanie iar in mana are un colt de paine veche din care se chinuie sa muste…o plasa jerpelita ce pare goala ii atarna in cealalta mana.Ajunge langa mine si ridica privirea din pamant iar tristetea crunta din ochii ei ma loveste ca un ciocan drept in moalele capului…probabil mi`a observat reactia pt ca pare ca bate in retragere,lasa capul in jos si da sa plece…
_-Saru`mana mamaie,ii spun…se intoarce se uita la mine mirata,probabil nu se astepta sa`I vorbesc…”sa traiesti maica” imi raspunde babuta cu glas placut care`mi aminteste de bunica…Deschid usa masinii si iau de pe scaunul din dreapta cele cateva sute de grame de mezeluri si cele 2 paini pe care le luasem de la un magazin in drum spre casa cu gandul de a lua un mic dejun imediat ce ajung…i le intind…”pt mine?” intreaba ea neincrezatoare…”da mamaie” ii raspund si ma scotocesc prin buzunare…ii intind tot ce mai aveam in dimineata aia la mine..fix 18 de lei…se uita lung la bani si la mancare iar ochii incep sa`I lacrimeze…”iti multumesc maica,iti multumesc tare mult”…ia mancarea si banii si se indeparteaza agale spre o banca de pe aleea invecinata…e atat de garbovita de vreme si are atat de multa tristete in ochi…oare toate supararile si necazurile din lume s`au adunat in sufletul ei ma intreb privind lung dupa ea pana se aseaza pe o banca…tresar la sunetul strident al telefonului…raspund si ma adancesc in convorbire in timp pe o banca apropiata de cea pe care se asezase babuta careia tocmai ii dudasem micul meu dejun, un domn aratos la vreo 50 de ani,pus la patru ace musca cu pofta dintr`un covring…un caine jerpelit si schiop se apropie de el prividu`l rugator..domnul la costum se incrunta si il loveste cu piciorul…se aud schelalaiturile cainele…a nimerit jigodia de om ce e imi spun nervos…dupa cateva momente insa raman fara grai iar interlocutorul de la telefon tot incearca sa ma faca sa vorbesc…inchid telefonul fara sa`I motivez si ma indrept catre banca unde se asezase babuta..a chemat cainele cel schiop si acum isi impartea mancarea cu el…un lucru banal ai putea spune insa atunci am realizat brusc ca poate uneori,cei mai batuti de soarta si cei mai amarati dintre noi au sufletul cel mai frumos…in timp ce domnul la costum care in mod clar avea bani suficienti incat sa`si permita inca un covrig a lovit cainele si la gonit…babuta amarata l`a chemat si si`a impartit mancarea cu el…
Morala?societatea moderna nu mai ofera protectie sociala nimanui sau daca o ofera e f limitata…triburile din Africa au grija de batranii lor,au grija sa aiba tot ceea ce au nevoie pana cand vor muri si sa nu duca lipsa de nimic,au grija de schilozii din triburile lor,ii ingrijesc,le dau sa manance si ii protejeaza in interiorul tribului,au grija de copii orfani ai caror parinti au murit sau i`au abandonat dintr`un motiv sau altul…dar noi suntem mai presus de niste triburi mizere,nu?noi avem curent elecrtric,telefoane mobile,masini internt,etc si prin asta ne consideram superiori lor…oare suntem?...Morala o constituie faptul ca,cu totii avem parinti,bunici,prieteni,rude care intr`o situatie ipotetica ar putea ajunge in postura de a cersi in intersectii,stiu,e zicala aia:”mie sau alor mei nu ni se poate intampla nimic rau”…si daca totusi se intampla,atunci i`ai mai blama pe cei care cersesc?...morala consta in idei de ale mele idioate..crampeie din viata…ne tot plangem ca avem cersetori…someri..aurolaci…etc…spuneam ca ii avem noi pt ca suntem in Romania,total fals,si in America,Anglia,Franta,etc..state puternic dezvoltate sunt cersetori,oameni batrani fara adapost,aurolaci,alcoolici…etc. De ce?pt ca asta e cursul firesc al vietii,pt ca asa e viata,cu unii darnica si plina de roade,cu altii crunta si neinduratoare…ce am putea face sa`I ajutam?as putea spune nimic,daca stau sa analizez la rece,pt a putea ajuta milioanele de oameni necajiti din lume ar trebui reimpartiti toti banii care exista in lume,toate conturile bancare ale tuturor iar asta e o utopie…si totusi…ce am putea face pt a`I ajuta cat de cat?pai am putea sa dam unui batran cersetor 1 leu,sa`si ia o paine…am putea da unui alcoolic 1 leu,sa`si ia o votka si la fel de bine am putea da unui aurolac 1 leu sa`si mai ia drog…de ce am face asta?pt ca i`am putea ajuta pe oamenii aia sa fie fericiti 1 minut…o ora…o zi…le`am face rau?da…si nu…nu voi putea eu si nici tu…si nici ea…si nici el sa ii dam omului fara casa o casa…sa`l dezvatam de alcool pe alcoolic si sa`l facem pe aurolac sa renunta la punga sa dar chiar daca judecand la rece le facem rau totusi...dandu`le atat cat ne putem permite ii puteam face fericiti pt scurt timp acolo,in micul lor univers….
Sunt ceea ce ne inconjoara…sunt mereu in jurul nostru si fac parte din viata noastra de zi cu zi…sunt crampeie din viata.
Ceva imi atrage atentia cand coloana de masini din fata mea se opreste la semafor…o femeie garbovita se plimba printre masini cersind bani sau de`ale gurii…ceva din atitudinea ei ma face brusc sa caut un loc de parcare pe aglomeratul bulevard cu fantani…il gasesc…opresc,cobor din masina si ii fac semn sa se apropie….se uita atent in jurul ei pt a se convinge ca ea este cea careia ii fac semn si se indreapta catre mine…poarta o broboada taranesca,o haina veche si lunga atarna pe ea iar in picioare o pereche de bocanci stalciti ce candva au fost purtati probabil de`un june in catanie iar in mana are un colt de paine veche din care se chinuie sa muste…o plasa jerpelita ce pare goala ii atarna in cealalta mana.Ajunge langa mine si ridica privirea din pamant iar tristetea crunta din ochii ei ma loveste ca un ciocan drept in moalele capului…probabil mi`a observat reactia pt ca pare ca bate in retragere,lasa capul in jos si da sa plece…
_-Saru`mana mamaie,ii spun…se intoarce se uita la mine mirata,probabil nu se astepta sa`I vorbesc…”sa traiesti maica” imi raspunde babuta cu glas placut care`mi aminteste de bunica…Deschid usa masinii si iau de pe scaunul din dreapta cele cateva sute de grame de mezeluri si cele 2 paini pe care le luasem de la un magazin in drum spre casa cu gandul de a lua un mic dejun imediat ce ajung…i le intind…”pt mine?” intreaba ea neincrezatoare…”da mamaie” ii raspund si ma scotocesc prin buzunare…ii intind tot ce mai aveam in dimineata aia la mine..fix 18 de lei…se uita lung la bani si la mancare iar ochii incep sa`I lacrimeze…”iti multumesc maica,iti multumesc tare mult”…ia mancarea si banii si se indeparteaza agale spre o banca de pe aleea invecinata…e atat de garbovita de vreme si are atat de multa tristete in ochi…oare toate supararile si necazurile din lume s`au adunat in sufletul ei ma intreb privind lung dupa ea pana se aseaza pe o banca…tresar la sunetul strident al telefonului…raspund si ma adancesc in convorbire in timp pe o banca apropiata de cea pe care se asezase babuta careia tocmai ii dudasem micul meu dejun, un domn aratos la vreo 50 de ani,pus la patru ace musca cu pofta dintr`un covring…un caine jerpelit si schiop se apropie de el prividu`l rugator..domnul la costum se incrunta si il loveste cu piciorul…se aud schelalaiturile cainele…a nimerit jigodia de om ce e imi spun nervos…dupa cateva momente insa raman fara grai iar interlocutorul de la telefon tot incearca sa ma faca sa vorbesc…inchid telefonul fara sa`I motivez si ma indrept catre banca unde se asezase babuta..a chemat cainele cel schiop si acum isi impartea mancarea cu el…un lucru banal ai putea spune insa atunci am realizat brusc ca poate uneori,cei mai batuti de soarta si cei mai amarati dintre noi au sufletul cel mai frumos…in timp ce domnul la costum care in mod clar avea bani suficienti incat sa`si permita inca un covrig a lovit cainele si la gonit…babuta amarata l`a chemat si si`a impartit mancarea cu el…
Morala?societatea moderna nu mai ofera protectie sociala nimanui sau daca o ofera e f limitata…triburile din Africa au grija de batranii lor,au grija sa aiba tot ceea ce au nevoie pana cand vor muri si sa nu duca lipsa de nimic,au grija de schilozii din triburile lor,ii ingrijesc,le dau sa manance si ii protejeaza in interiorul tribului,au grija de copii orfani ai caror parinti au murit sau i`au abandonat dintr`un motiv sau altul…dar noi suntem mai presus de niste triburi mizere,nu?noi avem curent elecrtric,telefoane mobile,masini internt,etc si prin asta ne consideram superiori lor…oare suntem?...Morala o constituie faptul ca,cu totii avem parinti,bunici,prieteni,rude care intr`o situatie ipotetica ar putea ajunge in postura de a cersi in intersectii,stiu,e zicala aia:”mie sau alor mei nu ni se poate intampla nimic rau”…si daca totusi se intampla,atunci i`ai mai blama pe cei care cersesc?...morala consta in idei de ale mele idioate..crampeie din viata…ne tot plangem ca avem cersetori…someri..aurolaci…etc…spuneam ca ii avem noi pt ca suntem in Romania,total fals,si in America,Anglia,Franta,etc..state puternic dezvoltate sunt cersetori,oameni batrani fara adapost,aurolaci,alcoolici…etc. De ce?pt ca asta e cursul firesc al vietii,pt ca asa e viata,cu unii darnica si plina de roade,cu altii crunta si neinduratoare…ce am putea face sa`I ajutam?as putea spune nimic,daca stau sa analizez la rece,pt a putea ajuta milioanele de oameni necajiti din lume ar trebui reimpartiti toti banii care exista in lume,toate conturile bancare ale tuturor iar asta e o utopie…si totusi…ce am putea face pt a`I ajuta cat de cat?pai am putea sa dam unui batran cersetor 1 leu,sa`si ia o paine…am putea da unui alcoolic 1 leu,sa`si ia o votka si la fel de bine am putea da unui aurolac 1 leu sa`si mai ia drog…de ce am face asta?pt ca i`am putea ajuta pe oamenii aia sa fie fericiti 1 minut…o ora…o zi…le`am face rau?da…si nu…nu voi putea eu si nici tu…si nici ea…si nici el sa ii dam omului fara casa o casa…sa`l dezvatam de alcool pe alcoolic si sa`l facem pe aurolac sa renunta la punga sa dar chiar daca judecand la rece le facem rau totusi...dandu`le atat cat ne putem permite ii puteam face fericiti pt scurt timp acolo,in micul lor univers….
Sunt ceea ce ne inconjoara…sunt mereu in jurul nostru si fac parte din viata noastra de zi cu zi…sunt crampeie din viata.
joi, 25 martie 2010
Alba-ca-zapada
A fost odata ca`n povesti,ca de n`ar fi nu s`ar povesti, a fost odata o gasca de pitici porno,nascuti aurolaci spalatori de parbrize si metamorfozati in pitici porno in urma unui casting de`al Evei Kent.
Si`aveau piticii astia porno,in numar de 7,un apartament dragut,frumos mobilat si decorat prin zona Garii de Nord mai exact…canalul 5,cotul 7,robinetul 8,cu alte cuvinte traiau pe carca RADET`ului moca ca nu plateau caldura ce era degajata de teava de termoficare.
Intr`o buna zi,cand ei prestau spalat parbrize in curu` gol la Universitatea ( ca s`au gandit ei sa imbine ambele “meserii” pe care le stiau si`au zis ca da bine afacerii sa adopte stilul asta rebel ) in garsoniera lor a ajuns din pura intamplare o fatuca venita “di la Moldova cu trinu` din ora shinshi” care avea pe ea nici mai mult nici m`ai putin de ..o pereche de chilotzi albi,stilu` “gogoshar” by Catalin Screlozatu`.Ajungand duduita la pitici in garsoniera ciocanii timida in robinetu` de termoficare si vazand ca nu`I raspunse nimeni intra,se aseza timida intr`un coltz si adormi.
Seara,cand circulatia se domoli si piticii cu putzele inghetzate constara ca in afara de ochelarii unei babe chioare,ce o astepta pe aia cu coasa sa vina sa o ia, nu mai au ce spala se hotarara sa plece spre casa.O luara la pas vioi si cand se apropiara de canalul cu pricina ce le tine loc de camin,ocupat abuziv dupa revolutie,se oprira la un “fero-metal” sa`si mai ia o punga de aurolac si`o sticla de votka pt ca vorba romanului: “mancarea`I fudulie/bautura`I temelie!!!”.
Coborara in canal si unul dintre pitici,recte Molfolica ( Mutulica poreclit insa asa deoarece in filmele xxx in care jucasera el facea “curatenie” fetelor la care presta restul echipei ) cauta pe bajbaite stecherul de la reflectorul ciordit de la ultima filmare si`l introduse in priza racordata ilegal la iluminatul stradal si cand in canal se facu` lumina o vazura cu toti pe duduia care dormea ghemuita intr`un coltz,se apropiara timizi de ea si cand ii vazura gogosarii by Catalin Screlozatu rostira toti intr`un glas: “asta`I Alba-ca-zapada,sa moara mama!!!” (mama lor fiind pe timpul lui Ceausescu mama eroina care avusese 21 de copii,3 serii a cate 7 pitici si care murise in timpul unei complicatii aparute in timpul unei foarte grele operatii de matreatza,deci..cu alte cuvinte pitcii facusera un pleonasm in grup cand au zis “sa moara mama” ca mamica lor era demult mancata de viemi )
Se trezi fufa,ii dadura astia votka si aurolac,ii dadura haine,oja,ruj,muie,etc..cu alte cuvinte ii dadura de toate si`ar fi trait ei asa mult si bine,pana la adanci batraneti daca ( si acum vine intriga intregi povestiri…ta na naaaaaaaaaaaaaaaaaaa)…o hoasca batrana cu chilotzi de lana si mertzanu` plin de sticle de vin…in timp ce era oprita la un semafor nu s`ar fi uitat in oglinda retrovizoare si incercand sa`si pudereze nasul isi intreba oglinda : “oglinda oglinjoara/care`I cea mai tare fufa din tzara???”…iar raspunsul oglinzii retrovizoare veni scurt si la obiect : “d`apoi tu esti cea mai cea/mai da`te in pana mea/da` ca m`ai stresat de tot/o sa`ti dau eu peste bot/cica`I una pe la Gara/e arzoaica si`I o fiara/face falca la pitici si mananca cinspe` mici/uite asa suna balada/ea e alba`ca`zapada!!!!”.Acu` intre noi fie vorba i`a zis cam cu tarsha oglinda toate astea hoastei de teama sa nu fie sparta dar incurajandu`se stiind faptul ca hoasca era f superstitioasa si stia ca daca spargi o oglinda ai parte de 7 ani de ghinion (am vazut eu pe discaveri asta)
Auzind toate aceastea hoasca cu chilotzi de lana se gandi sa`I dea la gioale/si sa mi`o omoara pe puritana alba`ca`zapada.Ticlui repede in minte un plan si a doua zi cand piticilor le inghetzau putzele la universitate spaland parbrize trimise la canalu` cu termoficare un “dilivirii boi” cu o pizza tzaraneasca in care pusese o bucata mare de MAR ( da,stiu nu exista pizza cu MAR in ea,da asa e povestea,cu mar si tre sa zic si de MAR ceva),asta toanta baga in ea ca sparta,maru`I ramase`n cur..pardon,in gat,si dadu ochii pe bulgari (adica intra in coma).Seara venira piticii acasa si cand o gasira asa se apucara sa`I faca manevre de resuscitare cum se pricepura ei mai bine: i`o trasera pe rand,la caca,la pishu si la mumu insa fara nici un rezultat,vita nu voia sa`si revina frate.
Cand isi pierdusera piticii orice speranta,exact in fractiune de secunda urmatoate,da frate chiar in aia urmatoare,aparu` ….Fat`Misto,calare pe`un…bmw maro…vazu` asta ce se intampla,puse mana pe tel,suna la 112,sirene,girofare,chestii…cu alte cuvinte a venit SMURD-ul vericule.Coborara paramedicamentosii aia tacticosi din ambulanta,intinsera un furtun lung de pompieri iar la un moment dat cand se pregateau sa monteze stutzul la capatul furtunului si sa`l racordeze la hidrant unul dintre ei spune:”hopa,fratilor ceva nu e bine,nu iese fum de nicaieri,strange`ti frate furtunu` ca nu ne trebuie” si se apucara ei spasiti sa stranga furtunu`….ce sa mai lungim povestea pana la urma s`au prins astia de ce ajunsesera acolo,au pus mana pe un par,au incins`o pe asta bine,si`a revenit vita ca de la durerea pricinuita de par a vrut sa strige :”valeleu muica ce chisca!!!” si in timpul ala a scuipat si bucata de mar care`I ramasese in cur..pardon,in gat,i`au dat aia un certificat medical cum ca e virgina si a luat`o Fat`Misto de nevasta si`au trait fericiti pana i`a luat dreak pe toti ca m`am plictisit de cand scriu povestea asta…aaaaaa…am uitat formula de incheiere…”Si`am incalecat pe`o sa/si ti`am spus povestea asa!!!”
NOTA: povestea trebuie luata ca si o gluma si tratata ca atare si mai ales…IN NICI UN CAZ NU TREBUIE SPUSA COPIILOR !!! )))))
Si`aveau piticii astia porno,in numar de 7,un apartament dragut,frumos mobilat si decorat prin zona Garii de Nord mai exact…canalul 5,cotul 7,robinetul 8,cu alte cuvinte traiau pe carca RADET`ului moca ca nu plateau caldura ce era degajata de teava de termoficare.
Intr`o buna zi,cand ei prestau spalat parbrize in curu` gol la Universitatea ( ca s`au gandit ei sa imbine ambele “meserii” pe care le stiau si`au zis ca da bine afacerii sa adopte stilul asta rebel ) in garsoniera lor a ajuns din pura intamplare o fatuca venita “di la Moldova cu trinu` din ora shinshi” care avea pe ea nici mai mult nici m`ai putin de ..o pereche de chilotzi albi,stilu` “gogoshar” by Catalin Screlozatu`.Ajungand duduita la pitici in garsoniera ciocanii timida in robinetu` de termoficare si vazand ca nu`I raspunse nimeni intra,se aseza timida intr`un coltz si adormi.
Seara,cand circulatia se domoli si piticii cu putzele inghetzate constara ca in afara de ochelarii unei babe chioare,ce o astepta pe aia cu coasa sa vina sa o ia, nu mai au ce spala se hotarara sa plece spre casa.O luara la pas vioi si cand se apropiara de canalul cu pricina ce le tine loc de camin,ocupat abuziv dupa revolutie,se oprira la un “fero-metal” sa`si mai ia o punga de aurolac si`o sticla de votka pt ca vorba romanului: “mancarea`I fudulie/bautura`I temelie!!!”.
Coborara in canal si unul dintre pitici,recte Molfolica ( Mutulica poreclit insa asa deoarece in filmele xxx in care jucasera el facea “curatenie” fetelor la care presta restul echipei ) cauta pe bajbaite stecherul de la reflectorul ciordit de la ultima filmare si`l introduse in priza racordata ilegal la iluminatul stradal si cand in canal se facu` lumina o vazura cu toti pe duduia care dormea ghemuita intr`un coltz,se apropiara timizi de ea si cand ii vazura gogosarii by Catalin Screlozatu rostira toti intr`un glas: “asta`I Alba-ca-zapada,sa moara mama!!!” (mama lor fiind pe timpul lui Ceausescu mama eroina care avusese 21 de copii,3 serii a cate 7 pitici si care murise in timpul unei complicatii aparute in timpul unei foarte grele operatii de matreatza,deci..cu alte cuvinte pitcii facusera un pleonasm in grup cand au zis “sa moara mama” ca mamica lor era demult mancata de viemi )
Se trezi fufa,ii dadura astia votka si aurolac,ii dadura haine,oja,ruj,muie,etc..cu alte cuvinte ii dadura de toate si`ar fi trait ei asa mult si bine,pana la adanci batraneti daca ( si acum vine intriga intregi povestiri…ta na naaaaaaaaaaaaaaaaaaa)…o hoasca batrana cu chilotzi de lana si mertzanu` plin de sticle de vin…in timp ce era oprita la un semafor nu s`ar fi uitat in oglinda retrovizoare si incercand sa`si pudereze nasul isi intreba oglinda : “oglinda oglinjoara/care`I cea mai tare fufa din tzara???”…iar raspunsul oglinzii retrovizoare veni scurt si la obiect : “d`apoi tu esti cea mai cea/mai da`te in pana mea/da` ca m`ai stresat de tot/o sa`ti dau eu peste bot/cica`I una pe la Gara/e arzoaica si`I o fiara/face falca la pitici si mananca cinspe` mici/uite asa suna balada/ea e alba`ca`zapada!!!!”.Acu` intre noi fie vorba i`a zis cam cu tarsha oglinda toate astea hoastei de teama sa nu fie sparta dar incurajandu`se stiind faptul ca hoasca era f superstitioasa si stia ca daca spargi o oglinda ai parte de 7 ani de ghinion (am vazut eu pe discaveri asta)
Auzind toate aceastea hoasca cu chilotzi de lana se gandi sa`I dea la gioale/si sa mi`o omoara pe puritana alba`ca`zapada.Ticlui repede in minte un plan si a doua zi cand piticilor le inghetzau putzele la universitate spaland parbrize trimise la canalu` cu termoficare un “dilivirii boi” cu o pizza tzaraneasca in care pusese o bucata mare de MAR ( da,stiu nu exista pizza cu MAR in ea,da asa e povestea,cu mar si tre sa zic si de MAR ceva),asta toanta baga in ea ca sparta,maru`I ramase`n cur..pardon,in gat,si dadu ochii pe bulgari (adica intra in coma).Seara venira piticii acasa si cand o gasira asa se apucara sa`I faca manevre de resuscitare cum se pricepura ei mai bine: i`o trasera pe rand,la caca,la pishu si la mumu insa fara nici un rezultat,vita nu voia sa`si revina frate.
Cand isi pierdusera piticii orice speranta,exact in fractiune de secunda urmatoate,da frate chiar in aia urmatoare,aparu` ….Fat`Misto,calare pe`un…bmw maro…vazu` asta ce se intampla,puse mana pe tel,suna la 112,sirene,girofare,chestii…cu alte cuvinte a venit SMURD-ul vericule.Coborara paramedicamentosii aia tacticosi din ambulanta,intinsera un furtun lung de pompieri iar la un moment dat cand se pregateau sa monteze stutzul la capatul furtunului si sa`l racordeze la hidrant unul dintre ei spune:”hopa,fratilor ceva nu e bine,nu iese fum de nicaieri,strange`ti frate furtunu` ca nu ne trebuie” si se apucara ei spasiti sa stranga furtunu`….ce sa mai lungim povestea pana la urma s`au prins astia de ce ajunsesera acolo,au pus mana pe un par,au incins`o pe asta bine,si`a revenit vita ca de la durerea pricinuita de par a vrut sa strige :”valeleu muica ce chisca!!!” si in timpul ala a scuipat si bucata de mar care`I ramasese in cur..pardon,in gat,i`au dat aia un certificat medical cum ca e virgina si a luat`o Fat`Misto de nevasta si`au trait fericiti pana i`a luat dreak pe toti ca m`am plictisit de cand scriu povestea asta…aaaaaa…am uitat formula de incheiere…”Si`am incalecat pe`o sa/si ti`am spus povestea asa!!!”
NOTA: povestea trebuie luata ca si o gluma si tratata ca atare si mai ales…IN NICI UN CAZ NU TREBUIE SPUSA COPIILOR !!! )))))
Ce`ar fi daca...
Ma gandeam candva la…nemurirea sufletului,la ziua de maine,la transhumanta si transcedenta spirituala,la metamorfozarea “eu”-ului …cu alte cuvinte te aburesc,da,te aburesc pe tine cel/cea ce citesti aceste randuri…nu`s eu in stare de asa ganduri elevate..si totusi…ma gandeam in prostia mea…ce`ar fi daca…:
Ce`ar fi daca vorba celor de la “Parazitii” as fi “pt o zi presedinte”?..hmmm..dificil de spus,probabil as da cateva decrete prezidentiale iar printre ele e unul care`mi trece acum prin minte si ar suna asa :”Eu,Virilinescu Ejaculanius Erectus al-III-lea declar ca va fi pedepsita aspru orice bunaciune de femeie care va mai purta sutien sau orice altceva in afara unui maieutz stramt si f mic”…probabil daca vreun mascul citeste acest “manifest” in mod clar la urmatoarele alegeri va cauta la litera V cu stampila pregatita,daca insa vreo donshoara sclifosita si fardata strident,una la vreo 18 ani …de pensie…va citi ce am scris in mod cert daca ajunge ea presedinte eu voi fi spanzurat,ars,decapitat,torturat..etc..si musai in ordinea mentionata mai sus :p
Ce`ar fi daca as fi…Bill Gates…pfuaaaaa asta e cea mai tare nene …deci dracu` ar da in calculatoarele voastre,o sa`mi cadeti la picioare,o sa ma implorati pt ca as face asa o smecherie smecheroasa cu “vindovsu” incat sa mearga numa` cand vreau eu…parca ma si vad in spatele unui birou imens,intolit,frezat,machiat,rujat..pardon..fara machiat si rujat…si telefonul ar suna…”buna,sunt eu Miss Univers,poti te rog Bill scumpule sa faci ceva sa`mi mearga calculatoru`?”…hmmm…no bine cucuoana,si poc din degete si ii merge tipei calculatorul o ora…”Buna ziua fiule,acummmm si pururrreaaaaa si`nnnnn veciii vecilorrrrr…sunt eu fiule,Papa de la Roma,am si eu nevoie de calculator”…hmmm,parinte ia baga mata fo 30 de flotari,30 de abdomene si 3 km alergare ca te`ai cam ingrasat,si dupa ce termini mai baga vreo 20 de matanii si`ti dau drumu` la calculator o ora…
Ce`ar fi daca,as fi D-zeu..pt o zi..ca in filmul cu Gim Carei ala…da,stiu nu se scrie asa dar e mai fani..stiu,nici fani nu se scrie asa,si ce daca,sunt aberatiile mele si scriu cum vrea muschiu meu…pardon,ala e corp cavernos ca am vazut eu pe Discaveri:P..Deci,daca as fi D-zeu ce`as face?hmmm…stiu,primul lucru ar fi sa dau cu trasnete si tsunami in toate mertzanele baietilor de cartier si in cd-urile de pe masinile lor la care asculta la maxim “offffff…viataaaaaaa meaaaaaaa”…al doilea lucru pe care l`as face ar fi sa fac o minune sa eradichez prostia….”prostu`” sa fie “animal” pe cale de disparitie,sa fie protejat de lege si sa fie intalnit la Antipa si Zoo nu in parlament,guvent,etc
Ce`ar fi daca as fi …hmmm…ce sa mai fiu…hmmm…ce`ar fi frate daca as fi un
miercuri, 24 martie 2010
Doamne...cat esti de frumoasa!
Zumzet de albine…ridic capul si vad deasupra mea cum,printre ramurile marului inflorit albinele danseaza parca in goana lor frenetica dupa nectarul florilor…e atat de relaxant,stau pe o banca in parc,sub acel mar inflorit si tot ce se aude in jur e doar zumzetul albinelor…apoi,dintr`o data ele parca amutesc,instinctual imi intorc capul spre alee si te vad venind…pasesti usor parca ai pluti si imi zambesti,o adiere de vant se joaca cu o suvita din parul tau iar rochita vaporoasa de vara parca tremura sun adierea vantului,o breteluta rebela iti cade usor de pe un umar..imi zambesti si te asezi pe banca…. iti sarut fruntea te iau de mana si iti soptesc:”Doamne cat de frumoasa esti!”…apoi te indemn:”inchide ochii”,te supui fara sa intrebi de ce:“acum descalta`te”…te descalti,te iau de mana,ne ridicam de pe banca si incepem sa alergam prin iarba proaspat cosita…mai repede..mai repede…mai repede pana ce totul in jur se transforma iar forma pomilor,a aleeilor,a bancilor devine un amalgam nedefinit si usor usor se transforma intr`un pastel multicolor pe care parca o mana de ciclop l`a pictat in culorii vii apoi brusc…intuneric..si lumina…suntem pe o plaja pustie intinsi pe spate pe nisipul fierbinte iar marea de smarald ne uda picioarele cu valurile sale jucause si spumoase…privim cerul azuriu impreuna incercand sa ne ghicim unul altuia gandului,in tacerea din jur,doar valurile marii ce uda plaja se aud…ma intorc spre tine,imi zambesti,iti sarut obrajii iar tot ceea ce pot sa ingaim este…”Doamne,cat de frumoasa esti!”…ne ridicam,te iau de mana si incepem sa alergam pe plaja razand ca doi copii atunci cand valurile ni se joaca printre picioare..si alergam mai repede…mai repede…brusc totul in jurul nostru capata culoarea focului,de la galben pal la rosu aprins…aprins…pana cand ne oprim intr`o gradina imensa care pare ca nu are sfarsit,pana dincolo de orizont se zaresc flori de toate felurile,calcam pe petalele lor cazute si stropite de roua iar in jurul nostru,prinsi intr`un dans feeric…fluturi albastrii…iti zambesc,rup un trandafir alb,ti`l prin in par,iti sarut barbia si tot ceea ce pot sa`ti spun este…”Doamne,cat de frumoasa esti!”…te iau de mana,alergam prin petalele pline de roua,apoi alergam pe`o adiere de vant ce ne poarta sus…sus…sus…totul in jurul nostru se schimba brusc intr`un verde crud apoi la fel de brusc si neasteptat ne oprim…de pe creasta muntelui pe care stam totul se asterne la picioarele noastre..toata natura parca...”suntem in regatul cerului?” ma intrebi din priviri senina…iti privesc ochii te sarut pe varful nasului si iti raspund: “Doamne cat de frumoasa esti”…te iau de mana si alergam…pe`o raza de soare ce ne poarta tot mai sus si mai repede..mai repede…mai repede…pana cand in urma noastra pamantul ramane mic…mic …ne oprim,ne asezam si il privim…pare o margeluta rupta dintr`un colier,cea mai frumoasa margeluta albastra arunca`ta in imensitatea universului…privesti fascinata,te intorci spre mine si`mi zambesti iar eu,iti sarut buzele si`ti spun “Doamne,cat de frumoasa esti!”,mai vrei sa spui ceva dar te opresc punandu`ti degetul pe buze si`ti soptesc:”inchide ochii!…asa..acum deschide`i!”….deschizi ochii si vantul se joaca cu o suvita rebela din parul tau iar o breteluta de la rochia vaporoasa de vara iti cade de pe un umar….”a fost aievea,sau a fost doar vis?” ma intrebi din priviri…zambesc,iti asez capul pe pieptul meu,iti prin suvita de par dupa ureche avand grija sa nu ating trandafirul si`ti raspund: “Doamne cat de frumoasa esti!”…apoi tacere…doar zumzetul albinelor in dansul lor nebun se mai aude in jurul nostru….
marți, 23 martie 2010
Discoteca vs Club
Deunazi asteptand culoarea verde a unui semafor am auzit o melodie intr`o masina oprita langa mine care`mi parea tare cunoscuta…am ciulit urechile…supriza…melodia chiar imi era f cunoscuta…Snap-The power,o melodie “la moda” pe timpul meu adica acum exact…hmmm….da,exact acum 503,23 ani cand eram eu tanar flacau.Am zambit placut suprins si mi`am continuat drumul.Ajungand acasa am cautat melodia in calculator,i`am dat play si am cazut in butoiu` cu melancolie…asa de rau incat daca mai stateam acolo oleaca venea SMURD-ul si descarcerarea sa ma scoata.
Aflandu`ma eu asa “da`n`boulea” acolo la fund in butoiu` cu melancolie am inceput sa meditez profound…profound (stiu,nu sunt capabil da macar sa ma dau si eu elevat) si mi`am adus aminte cum era atunci si ma gandeam cu e acum si am facut o paralela intre timpurile alea si astea…un fel de incursiune metafizica in timp si spatiu cititorule….pfffuaaaa deci am avut erectie spontana la replica asta,ma uimesc pana si pe mine insumi,sunt destept da`ma dreak…dar sa revin ca nu despre asta era vorba…
Imi amintesc cu placere ca pustan adolescentin aflat la pubestate fiind,mergeam la mare cu prietenii (nu,nu eram pe invers dar asa era atunci,mergeam cu baietii sa agatam fete)si abia asteptam seara sa mergem in discoteca.Aceasta “minune” numita discoteca avea in inventar:2 pana la 4 boxe,una bucata DJ cu,casetofonul din dotare(da,ai citit bine,casetofon),o statie de aplificare,cateva becuri vopsite in 2-3 culori si cel mult o instalatie de fum care noua atunci ni se parea ceva genial,fum frateeeeeee la care nu tusesti si mai miroase si frumos.Genurile musicale difuzate incepeau cu rapp,continuau cu disco,latino,manele,etc si se terminau cu blues,se putea strange acolo toata lumea indiferent de ce gen de muzica prefera fiecare pt ca erau siguri ca in mod cert in noaptea acceea isi vor asculta si genul preferat.Dansam ca nebunii pe toate genurile de muzica,apoi la blues invitam cate o gagica la dans pe care pe urma o plimbam pe plaja in toiul noptii cu adidasii “puma” cumparati de la bulgari in mana si cu blugii “levis” de la turci sumetecati pana la genunchi iar ea,draga de ea,nimfa marilor care era ea isi lua in manute sandalutele cumparate de la second-hand si isi tragea peste picioare sfioasa rochita primita de la o matusa care lucra in Italia….si ne sarutammmmm sin e mangaiammmmm…si atat,ca atunci doar baietii voiau wild-sex…fetele visau la Fat-Misto calare pe`un cal alb care venea sa le ia sa le duca in palatul lor si sa le faca printese.
In ziua de azi…daca tata n`a furat dupa revolutie de`a rupt n`am ce cauta in club ca miros a prost…a…”club” e chestia aia super zgomotoasa cu 15 mii de boxe…15 mii de decibeli…15 mii de lumini care`ti zgaltzaie imaginea`ti proprie si pe a celor din jur iar dupa ce reusesti sa iesi de acolo pret de cateva ore buni iti fac ochii in cap ca jocurile alea cu “bar…bar…bar”….iar loc`ul dj-ului de alta dat este luat de maimutzoii si maimutzoicele cu nume pompos de DJ X…Y…Z, niste neanderthalieni moderni sau niste fete care pana nu demult prestau pe centura si acum “mai draga” presteaza la “platane”…tot niste chestii pe care tre sa le invarta…opreasca….etc.In cluburile astea smechere,unde un batz de chibrit costa cat toti banii care`i dau eu pe tigari o saptamana,se gasesc fostele fete de alta data denumite acum generic “pitzipoance”.Pitzipoanca de club este acea muiere ca`si etaleaza plasticul bagat in tzatze printr`un decolteu generos generat de`o rochie cat salariul meu pe 6 luni dar nu asta e important,important e sa fie “cool” sa aiba tzoale,tzatze cu plastic in ele,slana de pe cur data jos cu un aspirator de covoare ceva mai evoluat aceasta operatiune fiind denumita generic “liposuctie”…deci..ceva de supt.Adio plimbarile de alta data pe plaja si saruturile timizi,amu` daca ai un mertzan decapotabil o iei pe “pitzi” o
No cam asta ar fi in mare diferentele dintre “discoteca” si “club”..as mai abera eu putin pe tema asta dar deja am inceput sa fac clabuci la gura si daca ma vede mama asa pune mana pe tel si suna la SMURD..si cu baietii aia nu`I de gluma nene ca au clesti de aia mari si electrosocuri :D
luni, 22 martie 2010
Scrisoare pt tine...
Nici nu stiu cu ce sa incep,o sa las gandurile sa`mi dicteze ce sa scriu si de aceea te rog sa ma scuzi daca nu sunt corent uneori in exprimare sau daca voi avea greseli de orotografie..
Mi`e dor de tine,mi`e f dor de tine,nu credeam ca imi va fi atat de greu daca nu am sa te vad insa nu reusesc deloc sa`mi abat gandul de tine,esti prezenta in fiecare gand al meu in fiecare clipa ma gandesc la tine…nu reusesc sa ma stapanesc deloc…mi`e dor de zambetul tau,mi`e dor de ochii tai frumosi,de sclipirea de inocenta din ochii tai,de aerul tau de pustoaica,de atingerea ta,de sarutul tau,de parul tau…mi`e tar dor de tot ceea ce insemni TU! In ultima perioada ma culc plangand de dorul tau,la propriu…de fiecare data cand ma bag in pat ma gandesc la tine si plang de dorul tau,te visez in fiecare noapte iar dimineata cand ma trezesc primul meu gand iti apartine…si cu primul gand iti dedic si prima lacrima pt ca in starea aia de semiconstienta inainte de a ma trezi realizez ca incepe o noua zi in care nu ma voi bucura de tot ceea ce insemni tu.Tu esti mai ponderata,nu stiu de ce o faci si`mi pun zeci de intrebari…”oare ma iubeste?” “oare ii este dor de mine?” “oare spune ca ii e dor de mine doar din complezenta ca sa nu sufar eu”? “oare de ce e rece cu mine ca nu e asta felul ei de a fi?.
De fiecare data cand ne vedem chiar si pt 10 min iti sorb cu nesat fiecare cuvant pe care il spui si mi`l imprim in suflet pt ca atunci cand vei fi departe de mine sa le rememorez si sa`mi aline dorul de tine. Mi`e atat de dor sa te strang in brate incat uneori ma gandesc ca as fi in stare sa strabat intreaga lume ca sa ma pot bucura de caldura sufletului tau chiar si pt o secunda…daca dorul s`ar putea masura iar unitatea de masura ar fi parfumul florilor atunci dorul pe care ti`l port ar reuni parfumul florilor din intreaga lume iar daca “nevoia de tine” s`ar putea masura in rasarituri si apusuri de soare atunci sa stii ca “nevoia de tine” pe care o simt este egala cu atatea apusuri si rasarituri de soare care s`au intamplat de cand a aparut prima oara soarele pe cer si pana cand va fi asfintit pt ultima oara.
Viata asta nemernica uneori e ca o tarfa…indiferent de pretul platit nu`ti ofera exact ceea ce iti doresti....dintre toate florile din lumea asta eu te doresc pe tine insa tu esti departe si nu te pot avea…esti o floare plapanda ce se ascunde in umbra padurii.
Ma simt pierdut…uneori noapte imi petrec ore intregi inainte de a adormi gandidu`ma la tine…la zambetul tau care ar putea topi pana si ghetarii vesnici…ma gandesc la ochii tai si la acea sclipire enigmatica pe care o ai uneori in ei si adesea ii asemuiesc cu doua stele…ma gandesc la atingerea ta calda ca la magaierea unei pale de vant primavaratic si cald…
Ma gandesc uneori ca daca un vrajitor ar veni si mi`ar cere zile din viata in schimbul unor secunde cu tine as accepta bucuros,decat sa traiesc atatia ani fara sa ma pot bucura de tot ceea ce insemni tu prefer sa am zile mai putine insa alaturi de tine.Traiesc prin tine,respir prin tine,vad lumea prin ochii tai si nu stiu ce m`as face fara tine…cu toate astea…mi`e foarte dor de tine.
Iti ofer sufletul meu si`ti cer sa`mi dai in schimb doar ceea ce tie iti prisoseste….da`mi un zambet,o atingere,un sarut…sau orice altceva iti prisoseste…o singura rugaminte am: AI GRIJA DE SUFLETUL MEU SI NU TE JUCA CU EL!
Mi`e dor de tine,mi`e f dor de tine,nu credeam ca imi va fi atat de greu daca nu am sa te vad insa nu reusesc deloc sa`mi abat gandul de tine,esti prezenta in fiecare gand al meu in fiecare clipa ma gandesc la tine…nu reusesc sa ma stapanesc deloc…mi`e dor de zambetul tau,mi`e dor de ochii tai frumosi,de sclipirea de inocenta din ochii tai,de aerul tau de pustoaica,de atingerea ta,de sarutul tau,de parul tau…mi`e tar dor de tot ceea ce insemni TU! In ultima perioada ma culc plangand de dorul tau,la propriu…de fiecare data cand ma bag in pat ma gandesc la tine si plang de dorul tau,te visez in fiecare noapte iar dimineata cand ma trezesc primul meu gand iti apartine…si cu primul gand iti dedic si prima lacrima pt ca in starea aia de semiconstienta inainte de a ma trezi realizez ca incepe o noua zi in care nu ma voi bucura de tot ceea ce insemni tu.Tu esti mai ponderata,nu stiu de ce o faci si`mi pun zeci de intrebari…”oare ma iubeste?” “oare ii este dor de mine?” “oare spune ca ii e dor de mine doar din complezenta ca sa nu sufar eu”? “oare de ce e rece cu mine ca nu e asta felul ei de a fi?.
De fiecare data cand ne vedem chiar si pt 10 min iti sorb cu nesat fiecare cuvant pe care il spui si mi`l imprim in suflet pt ca atunci cand vei fi departe de mine sa le rememorez si sa`mi aline dorul de tine. Mi`e atat de dor sa te strang in brate incat uneori ma gandesc ca as fi in stare sa strabat intreaga lume ca sa ma pot bucura de caldura sufletului tau chiar si pt o secunda…daca dorul s`ar putea masura iar unitatea de masura ar fi parfumul florilor atunci dorul pe care ti`l port ar reuni parfumul florilor din intreaga lume iar daca “nevoia de tine” s`ar putea masura in rasarituri si apusuri de soare atunci sa stii ca “nevoia de tine” pe care o simt este egala cu atatea apusuri si rasarituri de soare care s`au intamplat de cand a aparut prima oara soarele pe cer si pana cand va fi asfintit pt ultima oara.
Viata asta nemernica uneori e ca o tarfa…indiferent de pretul platit nu`ti ofera exact ceea ce iti doresti....dintre toate florile din lumea asta eu te doresc pe tine insa tu esti departe si nu te pot avea…esti o floare plapanda ce se ascunde in umbra padurii.
Ma simt pierdut…uneori noapte imi petrec ore intregi inainte de a adormi gandidu`ma la tine…la zambetul tau care ar putea topi pana si ghetarii vesnici…ma gandesc la ochii tai si la acea sclipire enigmatica pe care o ai uneori in ei si adesea ii asemuiesc cu doua stele…ma gandesc la atingerea ta calda ca la magaierea unei pale de vant primavaratic si cald…
Ma gandesc uneori ca daca un vrajitor ar veni si mi`ar cere zile din viata in schimbul unor secunde cu tine as accepta bucuros,decat sa traiesc atatia ani fara sa ma pot bucura de tot ceea ce insemni tu prefer sa am zile mai putine insa alaturi de tine.Traiesc prin tine,respir prin tine,vad lumea prin ochii tai si nu stiu ce m`as face fara tine…cu toate astea…mi`e foarte dor de tine.
Iti ofer sufletul meu si`ti cer sa`mi dai in schimb doar ceea ce tie iti prisoseste….da`mi un zambet,o atingere,un sarut…sau orice altceva iti prisoseste…o singura rugaminte am: AI GRIJA DE SUFLETUL MEU SI NU TE JUCA CU EL!
duminică, 21 martie 2010
Puterea unei priviri
M`am intrebat adesea de ce sunt atat de “sensibil” la ochii verzi sau albastrii,si m`am mai intrebat adesea de ce sunt atat de “sensibil” la o privire…la o anumita privire,nu una oricare,la o privire care pare trista,ganditoare si in acelasi timp plina de viata si vesela.
Sunt convins ca fiecare dintre noi a intalnit macar odata in viata acea privire insa in mod cert nimeni nu s`a gandit atunci cand a zarit pentru prima oara acea privire ca in spatele ei se poate ascunde ceva distrugator,ceva care atunci cand te va lovi va aduce tristete in sufletul tau,o tristete pe care n`o poti alunga usor,o durere ascutita care nu poate fi tratata de nici un chirurg pe lumea asta.
S`a intamplat cand ma asteptam mai putin si s`a intamplat unde ma asteptam mai putin,s`a intamplat sa “cunosc” doi ochi albastrii asa cum nu mai vazusem decat in filmele de dragoste de cand eram un pusti mucos…aveau o tristete surda insa in acelasi timp acei ochi debordau de o veselie copilareasca,era in fapt o copila daca as sta sa o judec dupa varsta insa m`a surprins cu modul ei de a gandi si a rationa…e ciudat ca totul ma atragea la ea,ii doream simpla prezenta,imi facea bine,ma facea sa ma simt bine,sa visez cu ochii deschisi la stoluri de fluturi albastrii,la mirosul teilor infloriti,la roua diminetii,la dragoste?????????dar de ce?de ce ea?si de ce la dragoste?de ce nu pot fi rational,de ce n`am putut atunci in momentele alea sa spun STOP JOC inimii?? De ce nu m`am putut opri din a visa???pentru ca n`am vrut,pt ca visele si sperantele nu mi le poate lua nimeni,pentru ca visele sunt numai ale mele si pentru ca in visele mele pot iubi pe cine doresc fara sa mi se ceara socoteala,fara sa fiu ranit dar mai ales pentru ca in visele mele intotdeauna dragostea imi este impartasita.Si de ce nu m`am putut opri totusi pentru ca intr`un final lumea utopica a viselor,oricat de parfumata cu flori de tei ar fi,trebuie sa se termine?poate din cauza …”puterii unei priviri”
Am sperat sa am o singura zi din viata acelor ochi albastri doar pentru mine,o zi in care sa`i arat norii de pe cer,sa radem impreuna incercand sa asemuim norii de pe cer cu diferite forme sau obiecte,o zi in care sa ne bucuram de mirosul florilor din parc,o zi in care acei ochii albastrii sa se umple de bucurie la vederea unui jucaus delfin,o zi in care acei ochii albastrii sa priveasca vapoarele care pleaca si vin,o zi in care sa sarut nu acei ochi albastrii si nici buzele lor,ci o zi in care sa sarut sufletul acelor ochi albastrii,dar oare,as fi putut sa ingramadesc toate aceste “jocuri copilararesti” intr`o singura zi?
Sunt doar un visator ce calatoreste prin fata acelor ochii albastrii iar ei,se opresc pt o clipa,imi ofera o privire si ma`ndeamna sugestiv sa merg mai departe,nu`s pentru mine,nu`s pentru sufletul meu,nu sunt atat de bun incat sa`I pot avea pentru o zi,stiu asta si`am stiut`o dintotdeauna dar “lumea mea” m`a lasat sa visez la acea zi…imi plec capul spasit si le multumesc acelor ochi albastrii ca mi`au permis …sa visez.
Sunt convins ca fiecare dintre noi a intalnit macar odata in viata acea privire insa in mod cert nimeni nu s`a gandit atunci cand a zarit pentru prima oara acea privire ca in spatele ei se poate ascunde ceva distrugator,ceva care atunci cand te va lovi va aduce tristete in sufletul tau,o tristete pe care n`o poti alunga usor,o durere ascutita care nu poate fi tratata de nici un chirurg pe lumea asta.
S`a intamplat cand ma asteptam mai putin si s`a intamplat unde ma asteptam mai putin,s`a intamplat sa “cunosc” doi ochi albastrii asa cum nu mai vazusem decat in filmele de dragoste de cand eram un pusti mucos…aveau o tristete surda insa in acelasi timp acei ochi debordau de o veselie copilareasca,era in fapt o copila daca as sta sa o judec dupa varsta insa m`a surprins cu modul ei de a gandi si a rationa…e ciudat ca totul ma atragea la ea,ii doream simpla prezenta,imi facea bine,ma facea sa ma simt bine,sa visez cu ochii deschisi la stoluri de fluturi albastrii,la mirosul teilor infloriti,la roua diminetii,la dragoste?????????dar de ce?de ce ea?si de ce la dragoste?de ce nu pot fi rational,de ce n`am putut atunci in momentele alea sa spun STOP JOC inimii?? De ce nu m`am putut opri din a visa???pentru ca n`am vrut,pt ca visele si sperantele nu mi le poate lua nimeni,pentru ca visele sunt numai ale mele si pentru ca in visele mele pot iubi pe cine doresc fara sa mi se ceara socoteala,fara sa fiu ranit dar mai ales pentru ca in visele mele intotdeauna dragostea imi este impartasita.Si de ce nu m`am putut opri totusi pentru ca intr`un final lumea utopica a viselor,oricat de parfumata cu flori de tei ar fi,trebuie sa se termine?poate din cauza …”puterii unei priviri”
Am sperat sa am o singura zi din viata acelor ochi albastri doar pentru mine,o zi in care sa`i arat norii de pe cer,sa radem impreuna incercand sa asemuim norii de pe cer cu diferite forme sau obiecte,o zi in care sa ne bucuram de mirosul florilor din parc,o zi in care acei ochii albastrii sa se umple de bucurie la vederea unui jucaus delfin,o zi in care acei ochii albastrii sa priveasca vapoarele care pleaca si vin,o zi in care sa sarut nu acei ochi albastrii si nici buzele lor,ci o zi in care sa sarut sufletul acelor ochi albastrii,dar oare,as fi putut sa ingramadesc toate aceste “jocuri copilararesti” intr`o singura zi?
Sunt doar un visator ce calatoreste prin fata acelor ochii albastrii iar ei,se opresc pt o clipa,imi ofera o privire si ma`ndeamna sugestiv sa merg mai departe,nu`s pentru mine,nu`s pentru sufletul meu,nu sunt atat de bun incat sa`I pot avea pentru o zi,stiu asta si`am stiut`o dintotdeauna dar “lumea mea” m`a lasat sa visez la acea zi…imi plec capul spasit si le multumesc acelor ochi albastrii ca mi`au permis …sa visez.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
