marți, 22 martie 2011

Un pic de... "Luceafarul"

A fost odata ca'n povesti,
A fost ca niciodata,
Cu ochii ca de catifea,
O preafrumoasa fata.

Si'era una pe pamant,
Cu zambetu'i vis,
Si glasul ei ce era cant,
Il trimetea in paradis.

Din umbra teiului batran,
Ea pasii si'i indruma,
Spre locul unde'i el stapan
Pe'a valurilor spuma.

Lasa sa plece ca in zbor,
Viata… ce'i trecuta,
Pe nori parca plutind usor,
Il prinde si'l saruta.

- Cobori in jos din lumea ta,
De basme si de vis,
Cobori in jos si de oi vrea,
De vraja da'te prins.
…………………………..
O vede azi, o vede maine,
Si'n vis ea'i apare,
Si o urmeaza ca un caine,
Pan' ce se pierde'n zare.

Priveste'n sus, cum printre stele,
Rasare si straluce,
Si'n universul plin de rele,
Ea liniste'i aduce.

Si cat de viu, se'aprinde el,
De fiecare data,
Si cum ii este'al vietii tel,
Ea, cea mai dulce fata.

Si pas cu pas, in urma ei,
Tacut el o urmeaza,
Iar din cires ii da cercei,
Dupa ureche ii aseaza.
……………………

sâmbătă, 12 martie 2011

Ganduri fara noima

Te`ai gandit vreodata ce inseamna sa fii indragostit? Sa iubesti cu patima si sa ti se para ca totul in jurul tau e pastelat si romantat de`o mana invizibila, ca trecatorii grabiti de pe strada sunt visele si sperantele oamenilor ce trec pe langa tine si se indeparteaza in graba?

De ce curcubeul apare doar dupa ploaie cand e atat de frumos si ar fi placut sa il vezi in fiecare secunda arcuindu`si zambetul pe cerul azuriu?

De ce aurora boreala apare doar la latitudini mari? de ce frumusetea ei de smarald rece nu ne incanta privirea in orice clipa, oriunde ne`am afla?

De ce fluturii traiesc doar o zi? Ne rasfata cu multitudinea de culori si cu zborul lor strengaresc si totusi, traiesc doar o zi…

De ce roua din iarba dispare atunci cand soarele cel datator de viata o mangaie cu razele sale calde? De ce in loc sa`i dea mai multa viata, el i`o ia…

De ce florile cu parfumul lor imbatator sunt oferite si din complezenta? De ce, ceva atat de curat nu e pastrat doar pentru sentimente pure si inaltatoare?

De ce nu`mi pot raspunde la mii de intrebari/ Urmand nebanuite`a vietii`mi lungi carari…


De ce? Pentru ca o “lume perfecta” ar insemna una utopica, lipsita de vise si sperante, pentru ca intr`o lume utopica noi am fi ireali, la fel de ireale ar fi si nazuintele si abnegatiile noastre, iar ele… ele sunt ceea ce ne definesc pe noi ca oameni…

marți, 1 martie 2011

Ce sunt visele ?

Visele sunt plamadirea sufletului iar sperantele sunt peroratii ale inimii, visele se nasc atunci cand sufletul zburda pe campiile inverzite ale iubirii, melancoliei si uneori pe aripa rece si fada a tristetii.

In negura noptii valtucii de vise ce ies pe hornurile caselor adormite, se ridica spre cerul sticlos si`si unduie faldurile albicioase intr`un dans apoteotic apoi se pierd treptat lasand in urma lor doar amintirea vaga a ceea ce au fost…

Atinge`mi sufletul si mangaie`mi inima joaca`te prin parul meu … alearga`mi visele ce s`or da prinse repede pentru a te acapara in ele… intinde`mi mana si mangaie`mi fruntea… saruta`mi ochii si priveste`le adorarea ce ti`o poarta… saruta`mi buzele cu atingerea unui fulg de nea… si`asterne peste sentimentele mele, o petala de trandafir..

Indragosteste`te si iubeste… iubeste si nu fugi de dragostea ta… nu fugi de dragostea noastra…

Canta`mi la ureche melodia eternitatii si bucura`te de soaptele padurii… plimba`ma pe aleile imbatatoare si lasa`ma la randul meu sa iti ating sufletul…

Atinge`ma… mangaie`ma… saruta`ma… iubeste`ma… esti visul meu, esti divinitatea in fata careia pios ma plec…

Ce sunt visele? Visele.. sunt trairi, emotii, simtaminte, sunt felul in care viata ne invata ca in somn exista …o alta viata…

Un martisor




Click pe poza pentru a o mari!!!

luni, 28 februarie 2011

Cine suntem noi?

Simtea rumoarea din jurul sau, auzea vag voci familiare si totusi o teama imensa ii subjuga dorinta acerba de a deschide ochii...intr'un final isi lua inima in dinti si o facu, la inceput temator abia miji genele, dupa care observand ca nici un pericol iminent nu pandeste perfid gata sa il insface si ca intunericul malefic pe care l'a zarit la inceput nu e decat o fantasma, rod al imaginatiei sale... deschise larg ochii... doi ochi mari si jucausi de culoarea smaraldului... adulmeca aerul din jurul sau si simtindu'se in deplina siguranta se ridica din asternutul cald si primitor...

Orbecaia fara un tel anume prin marea de verde crud ce il ametea cu imensitatea sa, incerca sa isi fixeze un tel, unul anume dar nu reusi si alese sa lase pasii sa'l indrume in explorarea sa asa cum facuse inca din primele sale zile de viata...

Casuta ce se iti inainte isi purta cu mandrie acoperisul rosu, precum o tanara domnita isi poarta palaria pentru a se feri de soare, iar falnicia si maretia ei Il impresiona... urmari cu atentie corpul alb si zvelt al cladirii minandu'se de frumusetea cu care arhitecul suprem a inzestrat'o... avu tendinta de a fugi in clipa in care acoperisul rosu, plin de buline albe se metaforfozara intr'o fata carismatica, iar atunci cand vocea mamoasa a bulinelor ii dadu binete si il invita inantru aratandu'i o usa intredeschisa ce nu o zarise, se linisti si pasi plin de incredere in camera ce parea ca pulseaza de o lumina verzui-laptoasa....

Fapturile pe care le zari pareau desprinse din insusi inima zeului luminii ce incalzea petalele florilor in diminetile reci... simtea o atractie deosebita pentru ele si nu'si putu reprima dorinta de a le atinge. Observand privirile lor incurajatoare mangaie cu gingasie corpul uneia dintre fiinte, lumina pulsa si retrase brusc mana temandu' se de o eventuala arsura dar lumina fantamasgorica ce o raspandeau nu ardea cum arde soarele si totusi era la fel de atras de caldura rece pe care parea sa o emane...

Isi inchise ochii si auzi soaptele aratarii din fata sa....

"Cine sunt eu?".... un licurici, un suflet ce emana lumina, un suflet ce ziua se ascunde in inima unei ciuperci cu palarie rosie...

"De ce sunt aici?" ... pentru a iti indruma pasii catre abisul infinit... pentru a iti da oportunitatea de a alege sa te bucuri de toate frumusetile din jurul tau...

"Cine esti tu?" ... o furnica, un biet suflet ratacitor ce se opreste'n drum pentru a gusta ambrozia vieti...

"Cine suntem noi?"... doua gaze intr'o mare de iarba... doua cantari pure inchinate vietii... doua rauri ce'si imbratiseaza apele si pornesc impreuna spre imensitea albastra...

"Ce suntem noi?"... noi suntem universul si universul e in noi....

Orasul inghetat



Click pe poza pentru a o mari!!!

sâmbătă, 26 februarie 2011

File de poveste

Soarele cu ale sale raze molatice se ivi de dupa biserica neagra si veche, aruncand primele scantei de lumina peste bancile inghetate si uitate din parc....

Pana cand, dintr`o data, totul reveni la viata, brusc, fara nici o avertizare ... pasarile ce iernasera in parc isi scuturara penajul de bromoroaca si incepura sa ciripeasca vesele ... se anunta o zi calda si frumoasa, o zi in care mangaierile datatoare de viata ale astrului vor fi oferite cu darnicie ...

Pe una din alei, pasind timid, parca temandu`se sa nu strice ceva din frumusetea si prospetimea acelui peisaj ce i se asternea in fata, un baiat subtirel ce parea ca bezmeticeste fara noima, inspira cu nesat aerul rece al iernii pierdut in lumea lui... "mi`as dori sa fiu singur in tot parcul, sa ma bucur de linistea lui... si totusi... mi`as dori in acelasi timp sa intalnesc pe cineva, o persoana careia sa`i indrum pasii spre lumea mea de vis..." isi spuse el in gand...

Pe o alee indepartata, incercand sa grabeasca pasul, o fata cu par brun si ochi de catifea, imfrunta aerul rece al diminetii. Avea sa intarzie din nou. Stia bine. Avea sa se supere iar si sa o certe. Trebuia sa sa ajunga neaparat sa puna acele recomandate la posta. Si cate mai avea inca de facut.... I`ar fi placut macar o data sa vina in parc, sa se bucure de linstea lui, sa cutreiere aleile, sa se piarda in ganduri... dar azi nu. Azi avea sa fie o alta zi agitata si plina de drumuri.....

Asezandu`se pe o banca, nici macar nu se sinchisi sa dea la o parte omatul depus peste noapte, "e mult mai placut, asa am sa stau macar pt cateva minute in zapda" isi spuse el si isi rezema capul de salcia ce`si plangea durerea aplecandu`si ramurile peste banca pe care el se hotarase sa se opreasca... Inchise ochii si avu` senzatie ca totul in jurul sau capata forme inimaginabile, forme care pulseaza de la albul zapezii la rosul aprins al soarelui... apoi... ii aparu brusc in fata curtea casei bunicilor... Isi amintea cu drag de mirosul de paine proaspata ce iesea din cuptor, era atat de puternic mirosul painii calde... Auzi glasul bunicii care il chema sa guste din bucata aburinda ce`i gadila placut narile... Apuca sa muste din ea si auzi in spatele lui un glas pitigaiat de copila... Isi intoarse privirea si in fata sa zari, cu mana intinsa, o mogaldeata de fata ce ii zambea rugator ...

Il zari pe acel baiat. Era zilnic acolo bucurandu`se de linistea parcului. Ar fi dat orice sa o poata face si ea. Sa se opreasca pentru un minut in loc, pe o banca la intamplare, sa viseze la frumusetea zapezii si visele copilarie ... Zilnic era acolo, la aceeasi ora. Intr`o zi avea sa mearga sa`l intrebe cine e. Neatenta si cu gandul la el, nu observa la timp ciotul de ramura uscata din calea ei. Si tocmai acum isi gasi timp sa se impiedice cand era la doi pasi de el. „Frumoasa intrare” avea sa`i spuna....

Un zgomot infundat il trezi din visare ... Deschise pentru o clipa ochii si zarii fugitiv o fata ce tocmai se impiedicase si incerca agitandu`si mainile sa se redreseze si sa nu cada. "ce caraghioasa e in secundele astea, isi spuse el, parca`ar fi un cocor ce bate din aripi incercand sa`si ia zborul"... Se intoarse in curtea bunicii unde luand`o de mana pe mogaldeata cu codite, partenera lui de joaca din fiecare zi, alergara in tarcul unde gainile piguleau de pe jos ceea ce lor li se pareau a fi ..."puncte de roua din soare" dupa cum ii spusese ea arborand un aer serios ... Atunci cand a intrebat`o de unde stie asta ea i`a raspuns ca sora ei cea mare i`a citit o poveste despre o pasare maiastra, o pasare care avea curcubeul pe corp si care se hranea cu "puncte de roua din soare"....

Printr`un efort imens incerca sa`si recapete echilibru si sa nu se faca de ras. Ale naibi tocuri si cine le`o fi inventat! Eticheta asta de birou ii displacu tot timpu. Adora vara sa poarte tocuri, rochite vaporoase, flori in par prinse strengasesc dupa ureche... Dar nu iarna! Iarna ar fi preferat ceva mai comod, mai calduros, decat aceste ghete cu ale lor tocuri cui. Insa atunci cand lucrezi intr`un astfel de mediu, cand orice negociere sau afacere incheiata tine de codul vestimentar, tocurile sunt un rau necesar. Se uita cu coada ochiului spre banca unde era el. „O fi observat ceva? Nu cred. Nu pare sa fi bagat de seama. E in lumea lui. Dumnezeu stie la ce se gandeste sau la ce viseaza!” isi spuse in gand incercand sa adune multitudinea de dosare colorate si plicurile din ele...

... Ploaia calda de vara ii surprinse in curtea pasarilor, indreptandu`si ochii sfiosi si intrebatori spre norii pufosi ce`si revarsau lacrimile calde peste fruntile lor senine ... O privi intens si zambi vazand`o cum incearca sa nu clipeasca pentru a reusi sa suprinda cat mai mult din frumusetea picaturilor de ploaie, incercau sa urmareasca cu ochii pironiti in sus cate o picatura de ploaie din momentul in care o zarea si pana li se zdrobea de funti ... Brusc ... ploaie se opri si ramasera inmarmuriti ... "Uite ... baigui el ceva ..." si apoi amuti ... "Uite! Uite acolo sus! Uite pasarea de curcubeu de care imi spuneai tu " zise zarind curcubeul ce`si arcuia pastelul de culori calde peste intreaga asezare ... "Asta inseamna ca ... povestile sunt adevarate" isi incheie el ideea ...

... Le ridica, le scutura de zapada si se grabi sa o i`a din loc. Vru sa se indrepte spre el. „Oare la ce o visa?” Acolo in lumea lui parea ca nimic nu`l poate atinge. Doar el si gandurile sale. Isi indrepta pasii neincrezatori spre acea banca. „Oare cum arata?”... Se opri. „Sa se duce la el si sa`i zica ce? Un banut pentru gandurile tale? Pentru clipele tale de visare?!” Candva o va face. Candva va avea curajul sa se duca sa`l abordeze ... Se uita la ceas. Era deja tarziu. Telefonul incepu sa zornaie in buzunarul hainei. „Sunt pe drum. Ajung imediat!” Bine macar ca avea sa vina weekend`ul. Maine poate, daca va avea timp, se va relaxa si ea in parc pe o banca bucurandu`se de liniste. Iesi in strada aglomerata si plina de masini. „Exact ce aveam nevoie. Taxiul salvator.” ....

Aburii misteriosi ieseau din pamantul jilav udat de ploaia datatoare de viata ... Isi afundau piciorusele in namolul ce se formase "uite asa framanta bunica coca pentru paine"... Rase si isi afunda mainile in pulberea transformata de apa intr`un aluat ... Inserarea se lasa peste satucul uitat de lume printre munti iar la geamurile caselor opaitele aprinse aruncau umbre pe care el le vedea ca niste zmei din povesti gata sa`si infinga ghearele in el ... Isi lipise nasucul de geam si se uita in intunericul de afara amintidu`si franturi din ziua ce tocmai se incheiase ... Amica lui de joaca ii spusese ca atunci cand va fi mare vrea sa se faca printesa, sa traiasca intr`un palat de cristal, sa aibe rochii scumpe si pantofi inalti, auriti ... El intrandu`i in joc, ii prinse o floare in par spunandu`i ca pentru el e deja o printesa si ca el ii va fi primul supus din regatul peste care ea va domni ....

O alta zi, o noua viata ... Se ridica cu greu din pat, porni cafetiera si astepta ca lichidul maro sa`i umple ceasca... putina frisca, un cub de zahar brun... Ce poti visa mai mult de atat intr`o zi insorita? Astazi avea sa fie ziua perfecta. Nimeni si nimic nu o va strica. Avea sa fie ziua la care visase atat de mult. In sfarsit o zi libera! Reusise ieri sa mai incheie inca un contract foarte avantajos pentru firma. Tot timpul avusese certitudinea ca are un zambet fermecator. Important era sa stie cand si cum sa`l foloseasca ... aroma proaspata a cafelei ii desfata narile ... inchise pentru o clipa ochii, visand departe ... munte, partie, schiuri, soare ... I`ar fi placut sa poata da o fuga pana la munte, i`ar fi prins bine. Momentan avea sa se bucure de o noua zi in parc. De mult dorise sa incerce patinuarul ce se formase pe lacul inghetat. Ce putea merge prost azi? Putina miscare avea sa`i faca bine ... Dadu drumul apei sa curga ... Un dus scurt o va revigora ... Adora sunetul apei si stropii care ii mangai`au pielea ...

Isi admira urma lasata cu o zi in urma pe banca plina de zapada, zambi cu nonsalanta ... "Apa`i daca`i tot aici, ia sa`i tin de urat <>-lui meu de ieri" ... Se asezu` si se asternu` in visarea`i zilnica... zilele copilariei... ograda bunicilor... gazele din iarba pe care le colectiona in borcane... fluturii multicolor dupa care alerga prin florile sangerii de mac ce impanzeau miristea din spatele casei... copila cu codite si obraji bucalati... un fulger ii strabatu inima... Fetita plecase din satul bunicilor in acea vara si luase cu ea amintiri, luase cu ea trairi si luase cu ea zambetele pe care i le vanduse in acea vara... luase cu ea micul lui univers in care se gasea regatul ei de printi si printese si florile de camp ce erau intotdeauna prinse in parul si`n coditele sale... Deschise ochii aruncandu`si privirea intristata catre lacul inghetat...

Patinele albastre zaceau intr`un colt asteptand`o. Le pregati de cu seara si acum aveau sa o poarte pe intinderea nemarginita a lacului inghetat. Isi arunca in repezeala niste haine pe ea, manusile, fularul, ghiozdanul, inhata patinele si o zbughi pe usa mai ceva ca un copil fericit ca`l lasa mama la sanius... Parcul era aproape, aglomeratie multa nu avea sa fie la o ora atat de matinala. Abia pe la 13 – 14 avea sa inceapa harmalaia. Pana atunci avea la dispozitie cateva ore de liniste. Un gand razlet o strafulgera. „Oare avea sa fie acolo?” Isi promisese ca daca da, avea atunci sa faca primul pas si sa`l abordeze. Ajunsese in parc. Era asa cum il lasase cu o zi in urma. Totul alb, pe alei, pe ramuri si pe bancile razlete.... Zari banca pe care il vazuse ieri. O urma inca ii pastra locul. Il cauta din priviri. „Nu e. De ce nu e? De ce nu o fi venit? Va venii el ! Sigur va veni!” Isi puse patinele in picioare si incerca sa se bucure de intinderea de gheata. Mai stia cateva piruete, indeajuns cat sa impresioneze. Nu mai patinase de mult, insa de fiecare data ii facuse placere sa mearga la patinaj. Ceva o facuse sa se opreasca. Il vazu. „Stiam ca va veni” isi spuse in sinea ei. „Si acum? Acum ce fac?” ....

Se indrepta intrigat spre ea... Ceva ii era familiar, o forta nevazuta il mana de la spate... se opri in fata ei si ii zambi tamp... In clipa aceea realiza de ce avea tendinta de a o cataloga drept o persoana familiara... Recunoscu prima oara zambetul, apoi parul chiar daca nu mai avea coditele din copilarie... Fata cu ochi de catifea era printesa a carui supus jurase sa fie... Vazand`o contrariata se apleca, culese de jos o floare vestejita si inghetata, o saruta si i`o prinse in par... Fara sa scoata un cuvant o privi in ochi si revazu dincolo de ei sufletul ce`l fermecase in copilarie, revazu "picaturile de roua din soare" si "pasarea curcubeu"...

Simti ca i se inmoaie picioarele. „Nu! Nu poate fi el!” Si totusi, era acolo. In fata ei cu acel aer strengaresc si acei ochi verzi ce o facura sa viseze de atatea ori in copilarie la feti frumosi, cai albi si zane, la pasarea curcubeu, la alergat in picioarele goale prin roua proaspata din iarba, la atat de multe... Rosind, isi lasa privirea in jos rusinata. Pe cine incercase ea sa impresioneze. Nu ar fi putut uita niciodata acei ochi verzi cu stralucirea lor ca doi luceferi, acei ochi verzi ce`i jurasera supunere in copilarie si acel suflet cald si sincer, gata oricand sa o inteleaga, sa`i fie aproape...

Pe aleile parcului florile imbatau cu mirosul lor pana si razele soarelui ce alergau zglobii printre frunzele de`un verde crud… Pasarile trezite din somn isi cantau poemele in triluri ce se ridicau catre cer… Vantul mangaia placut obrazul lacului ce`si arata bucuria prin unduirea fantomatica a valurilor…

Pe una din alei, pasind timid, parca temandu`se sa nu alunge primavara, un batranel subtirel, cu parul grizonat parea ca se bezmeticeste fara noima in timp ce inspira cu nesat incercand parca sa cuprinda tot parfumul florilor si bucuria naturii ce revenise la viata dupa ce aruncase cat colo haina grea a iernii…. Se aseza pe o banca si isi rezema capul de salcia ce ii mangaia obrazul cu ramurelele sale abia inverzite… Inchise ochii si se adanci in visare… Copilaria… casa bunicilor… mirosul de paine calda…si fetita… mogaldeata cu ochi de catifea ce il tragea de maneca hainei… “Trezeste`te, iar visezi?”… Ochii de catifea il priveau mustratori si curiosi…”Tu intotdeauna visezi, asa te`am cunoscut. Visand...”…Ii zambi, se ridica, ii lua mana si i`o saruta… “Sa mergem sa scriem o poveste” ii spuse el… Sa mergem sa scriem o poveste despre zane, flori si fluturi albastrii… Sa mergem sa scriem o poveste despre zambete, copilarie si miros de paine proaspata… Sa mergem sa scriem povestea noastra… Sa mergem sa scriem o fila in cartea vietii noastre... in cartea... „ povestii fara de sfarsit”




P.S. Articolul de mai sus este scris alturi de o persoana care m`a completat, si pe care am completat`o de minune... zic eu, si tin sa`i multumesc pe aceasta cale :)

Hormonel si Hormonica



Clik pe poza pentru a o mari!!!

joi, 24 februarie 2011

O zana si un zan



Click pe poza pentru a o mari!!!

Tin musai sa mentionez ca aceasta postare este realizata impreuna cu o persoana tare draga sufletului meu careia tin sa`i multumesc pe aceasta cale :)

Cine esti tu?



Click pe poza pentru a o mari!

luni, 21 februarie 2011

Prima zi a restului vietii mele

Bine ai venit in prima zi a restului vietii mele... ai venit insotita de miros de salcami si scortisoara, mi' ai daruit un zambet, apoi ca un soim ce se arunca asupra prazii mi' ai sfasiat micul univers, ai rupt in bucati tot ceea ce insemna anost in viata mea si mi'ai oferit in schimb ratiunea de a trai, de a imi expune sufletul si de a zambi... mi'ai oferit exact ceea ce imi lipsea...


As vrea sa pot cuprinde in cateva randuri tot ceea ce am sa iti spun insa cu siguranta nu voi reusi... nu voi reusi pt ca imi vor trebui nu sute sau zeci de randuri ci intreg spatiul si timpul din intreg universul pentru a iti putea arata o o partea infima din ceea ce e in sufletul meu...


Adorm dupa indelungi framantari iar visul meu e plin de zambetul tau... esti ultimul meu gand inainte de adormi iar primul gand atunci cand ma trezesc iti apartine......


Adierea vantului imi aduce intotdeuna la ureche vocea ta... tresar, ma intorc si privesc in urma sperand sa te zaresc.... te caut cu privirea printre trecatorii grabiti si uneori ma surprind vorbindu'ti in gand...


Ma gandeam cu ce te'as putea asemui... cu marea? Esti asemeni marii... glasul tau pare briza ce imi canta la ureche melodia siderala a universului.... te'as putea asemui cu o floare de colt.. gingasia si raritatea ei sunt asemeni zambetului tau cald... ai putea fi de asemenea luna de e cer... enigmatica si stralucitoare asemeni ochilor tai....


Ai putea fi... ce'ai putea fi?... ce esti? Esti intreg universul comprimat intr'o petala de floare... da, asta ai putea fi... si totusi, indiferent ce ai fi... ma inclin in fata frumusetii sufletului tau si iti spun pentru inceput doar.... bine ai venit in prima zi... a restului vietii mele!