Ne nastem…trecem prin viata…si murim…eterna sintagma regasita inca din timpuri stravechi in scrierile antice si in viata de zi cu zi…insa…
Un copil,un parinte,un sot,un prieten moare…nimic iesit din comun,e cursul firesc al vietii si face parte din selectia naturala,cel mai puternic supravietuieste insa…
Plecand dintre noi o persoana draga lasa in urma sa amintiri, amintiri care ne hranesc sufletul, amintiri pe care le rememoram cu drag, tot ceea ce ramane in urma persoanelor ce nu vor mai fi printre noi sunt amintirile si …un gol imens, un gol ce nu poate fi umplut cu nimic altceva si de catre nimeni altcineva, un gol pe care nici minunile tehnicii din ultimul mileniu nu`l pot substitui…
Atunci cand cineva pleaca dintre noi ca urmare a unei boli lungi si chinuitoare,o vedeam, poate, ca pe o eliberare a respectivei persoane, ca pe o curmare a suferintelor si accederea acelui suflet spre o lume mai buna, incercam sa ne consolam, in adancul sufletului spunand ca selectia natura si`a spus cuvantul...suferim…plangem…si mergem inainte…e cursul firesc al vietii insa durerea e la fel de puternica si nu gasim consolare in sintagma amintita mai sus…
Atunci cand o persoana draga noua se stinge datorita varstei inaintate incercam sa fim tari, ne spunem ca asa a fost sa fie, ca fiecare dintre noi la o anumita varsta merge dincolo, la ingeri…si totusi…durerea e la fel de puternica…
Dar atunci cand cineva moare fara sa fi suferit de vreo boala incurabila sau fara sa fi avut o varsta inaintata? Atunci cum e? cum e sa plece de langa tine un prieten drag? Sau un parinte? Sau un copil? Cum e sa plece de langa tine persoana pe care o credeai, poate, “buricul universului tau “ ?
Care sunt cele mai potrivite cuvinte de a spune cuiva ca persoana care i`a fost alaturi ca prietena,iubita,parinte,etc… nu il va mai sprijini datorita unui concurs de imprejurari in care si`a gasit sfarsitul? Cum ai putea sa dai o asa veste cuiva incercand sa menajezi respectiva persoana, incercand sa iei ceva din durerea vorbelor pe care i le vei spune? O instiintare laconica si strict la obiect ii va pricinui mai putina durere decat una evaziva?
Ne nastem…trecem prin viata…murim…si lasam in urma noastra un gol imens in viata celor ce au gravitat in jurul nostru, am fost centrul lor polarizator si acum ratacesc fara noima incercand sa`si dea raspunsuri la intrebari…”de ce el/ea?” …”de ce acum?”…”de ce trebuia sa moara?” ….”de ce…viata e atat de nedrapta?”
Fie ca acest articol sa fie un umil omagiu adus colegilor mei ce nu mai sunt acum printre noi, acelasi omagiu umil si tuturor acelora care au insemnat ceva pentru fiecare dintre cei ce citesc aceste randuri…”Dumnezeu sa`i odihneasca!!!”