Cine suntem noi?

Simtea rumoarea din jurul sau, auzea vag voci familiare si totusi o teama imensa ii subjuga dorinta acerba de a deschide ochii...intr'un final isi lua inima in dinti si o facu, la inceput temator abia miji genele, dupa care observand ca nici un pericol iminent nu pandeste perfid gata sa il insface si ca intunericul malefic pe care l'a zarit la inceput nu e decat o fantasma, rod al imaginatiei sale... deschise larg ochii... doi ochi mari si jucausi de culoarea smaraldului... adulmeca aerul din jurul sau si simtindu'se in deplina siguranta se ridica din asternutul cald si primitor...

Orbecaia fara un tel anume prin marea de verde crud ce il ametea cu imensitatea sa, incerca sa isi fixeze un tel, unul anume dar nu reusi si alese sa lase pasii sa'l indrume in explorarea sa asa cum facuse inca din primele sale zile de viata...

Casuta ce se iti inainte isi purta cu mandrie acoperisul rosu, precum o tanara domnita isi poarta palaria pentru a se feri de soare, iar falnicia si maretia ei Il impresiona... urmari cu atentie corpul alb si zvelt al cladirii minandu'se de frumusetea cu care arhitecul suprem a inzestrat'o... avu tendinta de a fugi in clipa in care acoperisul rosu, plin de buline albe se metaforfozara intr'o fata carismatica, iar atunci cand vocea mamoasa a bulinelor ii dadu binete si il invita inantru aratandu'i o usa intredeschisa ce nu o zarise, se linisti si pasi plin de incredere in camera ce parea ca pulseaza de o lumina verzui-laptoasa....

Fapturile pe care le zari pareau desprinse din insusi inima zeului luminii ce incalzea petalele florilor in diminetile reci... simtea o atractie deosebita pentru ele si nu'si putu reprima dorinta de a le atinge. Observand privirile lor incurajatoare mangaie cu gingasie corpul uneia dintre fiinte, lumina pulsa si retrase brusc mana temandu' se de o eventuala arsura dar lumina fantamasgorica ce o raspandeau nu ardea cum arde soarele si totusi era la fel de atras de caldura rece pe care parea sa o emane...

Isi inchise ochii si auzi soaptele aratarii din fata sa....

"Cine sunt eu?".... un licurici, un suflet ce emana lumina, un suflet ce ziua se ascunde in inima unei ciuperci cu palarie rosie...

"De ce sunt aici?" ... pentru a iti indruma pasii catre abisul infinit... pentru a iti da oportunitatea de a alege sa te bucuri de toate frumusetile din jurul tau...

"Cine esti tu?" ... o furnica, un biet suflet ratacitor ce se opreste'n drum pentru a gusta ambrozia vieti...

"Cine suntem noi?"... doua gaze intr'o mare de iarba... doua cantari pure inchinate vietii... doua rauri ce'si imbratiseaza apele si pornesc impreuna spre imensitea albastra...

"Ce suntem noi?"... noi suntem universul si universul e in noi....