Incepand cu 1.04.2016 m'am mutat cu domiciliu, ma gasiti la adresa: https://troskplosk.wordpress.com/
sâmbătă, 2 aprilie 2016
joi, 31 martie 2016
Scurta istorie a barbatului de la inceputuri si pana in era facebook.
A fost odata ca in povesti, ca de n’ar fi nu s’ar povesti, a fost, dupa cum spun cartile biblice, Dumnezeu, El a facut lumina din intuneric, a creat pamantul si vietuitoarele sale si tot el l’a creat pe barbat, pe Adam. Toate bune si frumoase pana cand Adam, plictisit de unul singur i’a cerut lui Dumnezeu un “companion”, care tot conform cartilor biblice s’a nascut din coastele sale, mai exact Dumnezeu a rupt doua coste din Adam, a suflat peste ele si… magie, a aparut ea, femeia careia i’a dat numele Eva si tot asa o voi numi si eu in radurile ce urmeaza.
Fie ca a fost creat de Dumnezeu, conform cartilor biblice, fie ca a fost cel mai destept maimutoi, din plenitutinea de cimpanzei ce populau acele vremuri, care a inceput sa se ridice usor usor in picioare conform teoriei Darwiniste, devenind intai homo erectus (asa e denumirea, nu e gluma nesarata) si mai apoi homo sapiens (omul modern care incepuse sa isi faureasca unelte), Adam a avut de la bun inceput nevoi si a vrut de la bun inceput anumite lucruri…
Cu mii de ani in urma, cand casa lui era o pestera si isi putea alege o Eva strivind capul celorlalti pretendenti cu o roca sau o ghioaga, Adam a inceput sa vrea… a inceput sa vrea cea mai frageda carne si a iesit la vanat, apoi, a inceput sa vrea cea mai frageda carne fripta si a schimbat Evele pe banda rulanta pana a gasit Eva care’i facea friptura perfecta, dupa un timp, satul de Eva care bucatarea si de carnea perfecta a inceput sa isi doreasca mai mult, mai multe Eva la un loc si asa a aparut haremul iar atunci cand nu era suficient de puternic pentru a isi dovedi adversarii si a isi intemeia un harem, fura bucati de carne gatite de Eva lui si le oferea altor Eve pentru a isi satisface pornirile ancestrale iar astfel a aparut bordelul.
Trecand peste milenii, luptandu’se aprig cu alti Adami pentru haremuri, bordeluri si fripturi, stapanind regate si distrugandu’se reciproc cu cei contra carora lupta, in cele din urma, datorita biodiversitatii speciilor si cu totul intamplator, el a supravietuit si asa s’a nascut Adam cel din era facebook.
Adam cel modern, indiferent ca e vorba de cel corporatist, de sofer, zidar, tamplar, lopatar pe santier sau gropar in cimitir, are nevoi mult mai complexe decat stramosul sau…
In secolul vitezei Adam nu mai aduce carne Evei, el o ia de brat galant si o scote la fast-food sau la restaurant, la inceputul relatiei doar, dupa aia ies fiecare separat. El ii ofera Evei o vila cu piscina sau un bordei, o masina decapotabila, un abonament la transportul in comun sau o caruta cu magar, in functie nu de forta lui fizica, precum predecesorul sau, ci de mostenirile primite, de statutul babacilor sau, mai rar, de functia pe care o ocupa in ierarhia job’ului pe care il presteaza.
Una din slabiciunele lui ramane in continuare “celelalte Eve” care au evoluat si ele odata cu Adam si care datorita crizelor financiare existente in lume de’a lungul timpului, au inceput sa poarte haine tot mai scurte si mai stramte, decoltee exagerate care insa s’au dovedit a fi arme letale pentru Adam. O alta slabiciune de’a lui Adam este tehnologia, orice Adam vrea sa fie cel mai haker dintre hakeri, sa aiba cel mai tare laptop, cel mai tare telefon, sa isi achizitioneze ultimul PlayStation sau X-box si sa arate Evei cat de inteligent e el si cum a supravietuit el selectiei naturale butonand gadgeturi. O alta slabiciune si nevoie de’a lui este gasca de prieteni, prieteni care logic, sunt excrecabili din punctul de vedere al Evei si care in afara de discutii la bere despre femeie, sport si masini, nu au nimic in cap insa Adam ii adora, poate si pentru ca sunt portita lui de scapare in lungile seri de iarna cand Eva croseteaza pe tableta de ultima generatie un Candy Crush de toata frumusetea si poate si pentru ca tot ei crede el, sunt portita lui de scapare cand Eva intra in sevraj si il taraste prin mall’uri in cautarea unei rochii, a unei perechi de pantofi sau sa ia pur si simplu ceva, nu ca ar avea nevoie ci pentru ca… sa fie in casa.
Adam, deasemenea, iubeste pescuitul, insa nu este o pasiune pe care o poate impartasi cu Eva, pentru ca ea are pielea fina si sensibila si o ciupesc tantarii daca sta pe balta cu el, totusi, uneori, accepta provocarea lui si se instaleaza pe’o patura langa el cu lotiunea de soare aferenta si o carte siropoasa de Nora Roberts sau cu telefonul la ureche intr’o conversatie telefonica ce de cele mai multe ori este mai lunga decat undita lui Adam sau alteori, mai lunga chiar si decat partida lui de pescuit.
Barbatul, el, Adam, a evoluat de’a lungul timpului iar nevoile si dorintele lui s’au multiplicat exponential, barbatul modern nu’si mai doreste langa el o femeie care sa’l hraneasca, barbatul modern isi doreste o partenera, o partenera care sa ii inteleaga dorintele, sa ii impartaseasca pasiunile sau macar sa i le accepte, isi doreste langa el o persoana alaturi de care sa cladeasca o relatie bazata pe dialog, intelegere si respect reciproc.
Fie ca a fost creat de Dumnezeu, conform cartilor biblice, fie ca a fost cel mai destept maimutoi, din plenitutinea de cimpanzei ce populau acele vremuri, care a inceput sa se ridice usor usor in picioare conform teoriei Darwiniste, devenind intai homo erectus (asa e denumirea, nu e gluma nesarata) si mai apoi homo sapiens (omul modern care incepuse sa isi faureasca unelte), Adam a avut de la bun inceput nevoi si a vrut de la bun inceput anumite lucruri…
Cu mii de ani in urma, cand casa lui era o pestera si isi putea alege o Eva strivind capul celorlalti pretendenti cu o roca sau o ghioaga, Adam a inceput sa vrea… a inceput sa vrea cea mai frageda carne si a iesit la vanat, apoi, a inceput sa vrea cea mai frageda carne fripta si a schimbat Evele pe banda rulanta pana a gasit Eva care’i facea friptura perfecta, dupa un timp, satul de Eva care bucatarea si de carnea perfecta a inceput sa isi doreasca mai mult, mai multe Eva la un loc si asa a aparut haremul iar atunci cand nu era suficient de puternic pentru a isi dovedi adversarii si a isi intemeia un harem, fura bucati de carne gatite de Eva lui si le oferea altor Eve pentru a isi satisface pornirile ancestrale iar astfel a aparut bordelul.
Trecand peste milenii, luptandu’se aprig cu alti Adami pentru haremuri, bordeluri si fripturi, stapanind regate si distrugandu’se reciproc cu cei contra carora lupta, in cele din urma, datorita biodiversitatii speciilor si cu totul intamplator, el a supravietuit si asa s’a nascut Adam cel din era facebook.
Adam cel modern, indiferent ca e vorba de cel corporatist, de sofer, zidar, tamplar, lopatar pe santier sau gropar in cimitir, are nevoi mult mai complexe decat stramosul sau…
In secolul vitezei Adam nu mai aduce carne Evei, el o ia de brat galant si o scote la fast-food sau la restaurant, la inceputul relatiei doar, dupa aia ies fiecare separat. El ii ofera Evei o vila cu piscina sau un bordei, o masina decapotabila, un abonament la transportul in comun sau o caruta cu magar, in functie nu de forta lui fizica, precum predecesorul sau, ci de mostenirile primite, de statutul babacilor sau, mai rar, de functia pe care o ocupa in ierarhia job’ului pe care il presteaza.
Una din slabiciunele lui ramane in continuare “celelalte Eve” care au evoluat si ele odata cu Adam si care datorita crizelor financiare existente in lume de’a lungul timpului, au inceput sa poarte haine tot mai scurte si mai stramte, decoltee exagerate care insa s’au dovedit a fi arme letale pentru Adam. O alta slabiciune de’a lui Adam este tehnologia, orice Adam vrea sa fie cel mai haker dintre hakeri, sa aiba cel mai tare laptop, cel mai tare telefon, sa isi achizitioneze ultimul PlayStation sau X-box si sa arate Evei cat de inteligent e el si cum a supravietuit el selectiei naturale butonand gadgeturi. O alta slabiciune si nevoie de’a lui este gasca de prieteni, prieteni care logic, sunt excrecabili din punctul de vedere al Evei si care in afara de discutii la bere despre femeie, sport si masini, nu au nimic in cap insa Adam ii adora, poate si pentru ca sunt portita lui de scapare in lungile seri de iarna cand Eva croseteaza pe tableta de ultima generatie un Candy Crush de toata frumusetea si poate si pentru ca tot ei crede el, sunt portita lui de scapare cand Eva intra in sevraj si il taraste prin mall’uri in cautarea unei rochii, a unei perechi de pantofi sau sa ia pur si simplu ceva, nu ca ar avea nevoie ci pentru ca… sa fie in casa.
Adam, deasemenea, iubeste pescuitul, insa nu este o pasiune pe care o poate impartasi cu Eva, pentru ca ea are pielea fina si sensibila si o ciupesc tantarii daca sta pe balta cu el, totusi, uneori, accepta provocarea lui si se instaleaza pe’o patura langa el cu lotiunea de soare aferenta si o carte siropoasa de Nora Roberts sau cu telefonul la ureche intr’o conversatie telefonica ce de cele mai multe ori este mai lunga decat undita lui Adam sau alteori, mai lunga chiar si decat partida lui de pescuit.
Barbatul, el, Adam, a evoluat de’a lungul timpului iar nevoile si dorintele lui s’au multiplicat exponential, barbatul modern nu’si mai doreste langa el o femeie care sa’l hraneasca, barbatul modern isi doreste o partenera, o partenera care sa ii inteleaga dorintele, sa ii impartaseasca pasiunile sau macar sa i le accepte, isi doreste langa el o persoana alaturi de care sa cladeasca o relatie bazata pe dialog, intelegere si respect reciproc.
miercuri, 30 martie 2016
Cand am pasit, timid in lume, erai acolo tata, mi'ai zambit,
Cu ganguritul de copil eu incercam sa deslusesc smerit,
Ce lume ma'nconjoara, ce zgomote aud in jur?
Eram atunci, eu tata, atat de mic si atat de pur.
Cand m'am nascut eu tata, s'a mai nascut o stea,
Si'n lumea tumultoasa, mi'ai spus ca e a mea.
Asta e steaua ta copile, mi'ai spus cu glas domol, tu tata,
Iar tu esti steaua mea copile, ce'n viata asta imi e data.
Si mana'n mana am mers, noi tata, pe drumul vietii cum era firesc...M'ai invatat sa plang, sa rad, m'ai invatat sa sper si sa'mi doresc,
M'ai invatat, tu tata, sa buchisesc in carti,
Si m'au vrajit de'atunci tacute taine, ascunse in coperti.
Mi'ai spus, tu tata, ca am sa fiu pe cerul vietii, atat cat steaua mea,
Mi'ai spus ca universul am sa'l cunosc, de'as vrea,
Mi'ai spus ca fiecare om, in lume, este legat de steaua sa,
Si ca din toate stelele din lume, doar eu sunt steaua ta.
Si'acum eu ratacesc pe cerul vietii mele singur tata!!!Copil tampit ce sunt nu inteleg de ce te'ai dus pe data?
Cand tu mi'ai spus ca eu sunt steaua ta,
Ca'n lume toti vom exista cat va trai o stea!
luni, 28 martie 2016
Ce vor femeile?
Ce vor femeile?
Cu totii, noi barbatii intr’un moment sau altul ne’am pus intrebarea asta iar cei care nu si’au pus’o o vor face in cele din urma. Chiar asa, ce vor de fapt femeile? Se spune ca mari eruditi au incercat de’a lungul timpului sa dea un raspuns acestei eterne intrebari si totusi, cu intreaga lor putere de cunoastere nu au reusit sa ajunga la o concluzie, nu voi sustine nici eu in randurile ce urmeaza ca voi oferi un raspuns, vor fi doar raspunsurile oferite de voi, femeile, pentru ca eu in prostia’mi caracteristica am intrebat in stanga si’n dreapta si am adunat raspunsurile voastre aici…
Femeile vor atentie, vor sa fie bagate in seama, vor sex, liniste si dragoste, sustinea prompt una dintre interlocutoare, femeile vor sa isi simta partenerul langa ele, vor ca ele si partenerul sa se stimuleze reciproc din toate punctele de vedere (crosetat, telenovele, probat 5 mii de rochii in 100 mii de ore la mall, etc) partener care in netrebnicia lui o lasa singurica in jungle urbana ca o caprioara si fuge alaturi de ceilalti cercopiteci la bere, da, nu stiati? Alimentul preferat al cercopitecilor e berea, cu timpul, respectivul aliment da efecte adverse reliefate prin cresterea partii adipoase principale a consumatorului, respective burta. Acum stau si ma intreb ce ii face pe cercopiteci sa fuga de caprioarele sfioase denumite sotii, iubite, amante, etc? pornirea ancestreala de a umbla in turma, haita sau pur si simplu nevoia de liniste si lipsa cicalelii omniprezente in casa oricarui cuplu longeviv? Voi sa judecati, eu doar imi dau cu presupusul.
In alta ordine de idei, o alta interlocutoare mi’a sugerat ca daca respectivul cavaler si frumoasa domnita ar locui separat, flacara iubirii lor ar fi aprinsa vesnic, nimic nu ar intina iubirea lor iar viata ar fi de puf… roz. Cu alte cuvinte, cercopitecul si caprioara sa doarma in vizuini separate si sa se intalneasca intr’un boschet pt imperechere? Ideal, zic insa femeia ma corecteaza atragandu’mi atentia ca respectivul cavaler trebuie sa o viziteze mai des, sa vina cu fan in dinti, pardon, flori in mana, sa mai faca si el menajul din cand in cand (chiar daca aia nu e vizuina lui), s’o scoata pe domnita la plimbari romantice la drum de seara, sarutari patimase si ganduri pungase ca deh, sintagma prieteni cu beneficii exista doar in filmele de dragoste proaste, in opinia ei.
O alta tanara domnita mi’a spus zambind sagalnic ca femeile isi doresc rochii, rochii la nesfarsit si ciorapi… care sa nu se rupa niciodata si ghici ce? Nici ai barbatilor sa nu se destrame… probabil ca sa nu’si strice ochisorii carpindu’i insa surpriza vine din partea cercopitecului de secol 21 pe care mami lui l’a invatat sa coasa sau care, corporatist fiind isi permite sa’si arunce ciorapii si izmenele cand se destrama… de dragul tinerei domnite, sa nu’si stricea ea ochii ei blanzi de caprioara.
Femeile vor copii, da domne, vor copii, spiritul matern ce zace ascuns in ele iese brusc la lumina intr’o zi cand Fat Misto sade linistit pe canapea, bea bere si ragaie in fata televizorului dat pe un canal sportiv. Trezit din dulcea’I reverie, el, Fat’Frumos se razvrateste explicandu’I cu singurul sau neuron ratacit prin materia cenusie, ca inca nu e timpul, ca ar trebui sa mai astepte si ca daca isi adduce ea aminte atunci cand a trebuit sa aiba grija de un copil mic, a reusit sa o faca doar pt o ora, in urmatoarea se gandea la modalitati de aruncare a pruncului de la balcon.
In finalul sondajului de piata a venit raspunsul unei fragede domnite ce inca n’a cunoscut placerile matrimoniale de lunga durata insa a avut urmatoarele observatii de facut: femeile vor sa fie prioritatea nr. 1 (adio haita si bere), femeile vor atentie, incredere, sinceritate, femeile vor sa aiba situatia sub control (dupa ce ca adio haita si bere acum si papucul pe jugulara), femeile vor sa le fie apreciata munca, adora sa faca suprize si sa li se faca suprize ( adio card de salariu si bine ai venit card de credit), femeile vor sa nu se ingroape in rutina ( iubi ia mai treci la cratita ca eu ma duc cu fetele la mall, nu vreau sa cad in rutina).
Vai sarmanul cercopitec, dupa ce i se ia haita, turma, ajunge sa fie si castrat, da doamnelor, domnisoarelor, fiti triste pentru noi, mai devreme sau mai tarziu acolo ajungem cu totii… si de ce? Pentru ca va iubim, pentru ca ne oferim masculinitatea ofranda pe altarul feminitatii voastre. (pe asta am auzit’o pe discavari, nu stiu ce inseamna dar suna bine).
P.S. Barbatii, intru’un fel sau altul incearca sa va inteleaga insa cate dintre voi fetelor, femeilor v’ati intrebat ce vor ei?
miercuri, 29 iunie 2011
marți, 22 martie 2011
Un pic de... "Luceafarul"
A fost odata ca'n povesti,
A fost ca niciodata,
Cu ochii ca de catifea,
O preafrumoasa fata.
Si'era una pe pamant,
Cu zambetu'i vis,
Si glasul ei ce era cant,
Il trimetea in paradis.
Din umbra teiului batran,
Ea pasii si'i indruma,
Spre locul unde'i el stapan
Pe'a valurilor spuma.
Lasa sa plece ca in zbor,
Viata… ce'i trecuta,
Pe nori parca plutind usor,
Il prinde si'l saruta.
- Cobori in jos din lumea ta,
De basme si de vis,
Cobori in jos si de oi vrea,
De vraja da'te prins.
…………………………..
O vede azi, o vede maine,
Si'n vis ea'i apare,
Si o urmeaza ca un caine,
Pan' ce se pierde'n zare.
Priveste'n sus, cum printre stele,
Rasare si straluce,
Si'n universul plin de rele,
Ea liniste'i aduce.
Si cat de viu, se'aprinde el,
De fiecare data,
Si cum ii este'al vietii tel,
Ea, cea mai dulce fata.
Si pas cu pas, in urma ei,
Tacut el o urmeaza,
Iar din cires ii da cercei,
Dupa ureche ii aseaza.
……………………
A fost ca niciodata,
Cu ochii ca de catifea,
O preafrumoasa fata.
Si'era una pe pamant,
Cu zambetu'i vis,
Si glasul ei ce era cant,
Il trimetea in paradis.
Din umbra teiului batran,
Ea pasii si'i indruma,
Spre locul unde'i el stapan
Pe'a valurilor spuma.
Lasa sa plece ca in zbor,
Viata… ce'i trecuta,
Pe nori parca plutind usor,
Il prinde si'l saruta.
- Cobori in jos din lumea ta,
De basme si de vis,
Cobori in jos si de oi vrea,
De vraja da'te prins.
…………………………..
O vede azi, o vede maine,
Si'n vis ea'i apare,
Si o urmeaza ca un caine,
Pan' ce se pierde'n zare.
Priveste'n sus, cum printre stele,
Rasare si straluce,
Si'n universul plin de rele,
Ea liniste'i aduce.
Si cat de viu, se'aprinde el,
De fiecare data,
Si cum ii este'al vietii tel,
Ea, cea mai dulce fata.
Si pas cu pas, in urma ei,
Tacut el o urmeaza,
Iar din cires ii da cercei,
Dupa ureche ii aseaza.
……………………
sâmbătă, 12 martie 2011
Ganduri fara noima
Te`ai gandit vreodata ce inseamna sa fii indragostit? Sa iubesti cu patima si sa ti se para ca totul in jurul tau e pastelat si romantat de`o mana invizibila, ca trecatorii grabiti de pe strada sunt visele si sperantele oamenilor ce trec pe langa tine si se indeparteaza in graba?
De ce curcubeul apare doar dupa ploaie cand e atat de frumos si ar fi placut sa il vezi in fiecare secunda arcuindu`si zambetul pe cerul azuriu?
De ce aurora boreala apare doar la latitudini mari? de ce frumusetea ei de smarald rece nu ne incanta privirea in orice clipa, oriunde ne`am afla?
De ce fluturii traiesc doar o zi? Ne rasfata cu multitudinea de culori si cu zborul lor strengaresc si totusi, traiesc doar o zi…
De ce roua din iarba dispare atunci cand soarele cel datator de viata o mangaie cu razele sale calde? De ce in loc sa`i dea mai multa viata, el i`o ia…
De ce florile cu parfumul lor imbatator sunt oferite si din complezenta? De ce, ceva atat de curat nu e pastrat doar pentru sentimente pure si inaltatoare?
De ce nu`mi pot raspunde la mii de intrebari/ Urmand nebanuite`a vietii`mi lungi carari…
De ce? Pentru ca o “lume perfecta” ar insemna una utopica, lipsita de vise si sperante, pentru ca intr`o lume utopica noi am fi ireali, la fel de ireale ar fi si nazuintele si abnegatiile noastre, iar ele… ele sunt ceea ce ne definesc pe noi ca oameni…
De ce curcubeul apare doar dupa ploaie cand e atat de frumos si ar fi placut sa il vezi in fiecare secunda arcuindu`si zambetul pe cerul azuriu?
De ce aurora boreala apare doar la latitudini mari? de ce frumusetea ei de smarald rece nu ne incanta privirea in orice clipa, oriunde ne`am afla?
De ce fluturii traiesc doar o zi? Ne rasfata cu multitudinea de culori si cu zborul lor strengaresc si totusi, traiesc doar o zi…
De ce roua din iarba dispare atunci cand soarele cel datator de viata o mangaie cu razele sale calde? De ce in loc sa`i dea mai multa viata, el i`o ia…
De ce florile cu parfumul lor imbatator sunt oferite si din complezenta? De ce, ceva atat de curat nu e pastrat doar pentru sentimente pure si inaltatoare?
De ce nu`mi pot raspunde la mii de intrebari/ Urmand nebanuite`a vietii`mi lungi carari…
De ce? Pentru ca o “lume perfecta” ar insemna una utopica, lipsita de vise si sperante, pentru ca intr`o lume utopica noi am fi ireali, la fel de ireale ar fi si nazuintele si abnegatiile noastre, iar ele… ele sunt ceea ce ne definesc pe noi ca oameni…
sâmbătă, 5 martie 2011
marți, 1 martie 2011
Ce sunt visele ?
Visele sunt plamadirea sufletului iar sperantele sunt peroratii ale inimii, visele se nasc atunci cand sufletul zburda pe campiile inverzite ale iubirii, melancoliei si uneori pe aripa rece si fada a tristetii.
In negura noptii valtucii de vise ce ies pe hornurile caselor adormite, se ridica spre cerul sticlos si`si unduie faldurile albicioase intr`un dans apoteotic apoi se pierd treptat lasand in urma lor doar amintirea vaga a ceea ce au fost…
Atinge`mi sufletul si mangaie`mi inima joaca`te prin parul meu … alearga`mi visele ce s`or da prinse repede pentru a te acapara in ele… intinde`mi mana si mangaie`mi fruntea… saruta`mi ochii si priveste`le adorarea ce ti`o poarta… saruta`mi buzele cu atingerea unui fulg de nea… si`asterne peste sentimentele mele, o petala de trandafir..
Indragosteste`te si iubeste… iubeste si nu fugi de dragostea ta… nu fugi de dragostea noastra…
Canta`mi la ureche melodia eternitatii si bucura`te de soaptele padurii… plimba`ma pe aleile imbatatoare si lasa`ma la randul meu sa iti ating sufletul…
Atinge`ma… mangaie`ma… saruta`ma… iubeste`ma… esti visul meu, esti divinitatea in fata careia pios ma plec…
Ce sunt visele? Visele.. sunt trairi, emotii, simtaminte, sunt felul in care viata ne invata ca in somn exista …o alta viata…
In negura noptii valtucii de vise ce ies pe hornurile caselor adormite, se ridica spre cerul sticlos si`si unduie faldurile albicioase intr`un dans apoteotic apoi se pierd treptat lasand in urma lor doar amintirea vaga a ceea ce au fost…
Atinge`mi sufletul si mangaie`mi inima joaca`te prin parul meu … alearga`mi visele ce s`or da prinse repede pentru a te acapara in ele… intinde`mi mana si mangaie`mi fruntea… saruta`mi ochii si priveste`le adorarea ce ti`o poarta… saruta`mi buzele cu atingerea unui fulg de nea… si`asterne peste sentimentele mele, o petala de trandafir..
Indragosteste`te si iubeste… iubeste si nu fugi de dragostea ta… nu fugi de dragostea noastra…
Canta`mi la ureche melodia eternitatii si bucura`te de soaptele padurii… plimba`ma pe aleile imbatatoare si lasa`ma la randul meu sa iti ating sufletul…
Atinge`ma… mangaie`ma… saruta`ma… iubeste`ma… esti visul meu, esti divinitatea in fata careia pios ma plec…
Ce sunt visele? Visele.. sunt trairi, emotii, simtaminte, sunt felul in care viata ne invata ca in somn exista …o alta viata…
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
