sâmbătă, 24 iulie 2010

Destainuirile unui suflet...

…Ce ciudata e viata,isi spuse…ipotetic vorbind daca as lua in calcul scara timpului cunoscut si folosit de toti oamenii, o cunosc de putin timp, de prea putin timp pentru a`mi descarca sufletul in fata ei…daca insa cea dupa care as socoti scurgerea timpului ar fi scara sufletului meu, am uneori impresia ca o cunosc de o vesnicie…o vesnicie in care mi`a oferit de cateva ori ocazia sa o vad exact asa cum este ea..dincolo de aparente si dincolo de masca pe care o afiseaza zilnic probabil din nevoia de a parea calculata, rece si distanta…

Mi`ar fi placut sa`ti pot spune lucruri pe care nu le`am spus niciodata…ii zise el uitandu`se intr`un anume punct ca si cum ea ar fi fost in acel moment in fata lui…mi`ar fi placut sa imi oferi insa ocazia sa`ti pot spune acele lucruri…mi`ar fi placut sa iti vorbesc,sa`ti arat ceea ce uneori nu vezi,sau…te faci ca nu vezi…mi`ar fi placut sa`mi las sufletul sa vorbeasca fara oprelisti…
Mi`ar fi placut sa imi dai ocazia sa fac asta undeva departe unde sa nu fim distrasi de nimic si nimeni…ii raspunse el atunci cand ea,ce parea a fi in fata lui,incrunta usor din sprancene parca neintelegand ce vrea el sa spuna…mi`ar fi placut sa fim undeva departe..undeva unde destinul ne va duce atingand cu aripa sa pasii nostrii…undeva unde linistea din jur sa fie tulburata doar de falfaitul aripilor de fluturi ii spuse el amintindu`si de ziua in care ii spusese ca fluturii traiesc doar o zi…mi`ar fi placut sa putem sta intinsi pe iarba,sa privim cerul si sa ne minunam de frumusetea norilor pufosi…sa ne folosim imaginatia si sa`i asemuim cu animale,obiecte,flori,etc…

Uneori imi doresc sa traiesc ca si fluturii o singura zi…trase el concluzia…o zi in care sa ma bucur de frumusetea si parfumul florilor,o zi in care sa fiu admirat pentru gingasia mea…o zi in care sa traiesc cu intensitate fiecare secunda fiind constient timpul de care dispun este doar o zi…si totusi, ar fi o infinitate comprimata intr`o singura zi…

Ce m`a facut sa imi doresc sa imi doresc ca ziua mea de fluture sa mi`o petrec alaturi de tine? …gandi el cu voce tare…probabil tocmai acea parte a ta pe care te feresti intotdeauna sa o afisezi…

5 comentarii:

  1. am regretat pana acum … ca nu am stiut sa-mi exprim sentimentele la momentul potrivit,ci dimpotriva, asteptam sa fie descoperite … ca nu puteam sa am incredere in cei care chiar ma iubeau, imi trebuia timp de convingere, dar timpul nu a stat niciodata …ca am renuntat prea usor la orice inainte de a ma lupta pana la capat Dar acum m-am schimbat pentru ca nu voi sti niciodata cand poate fi ultima zi sau ultimul minut din viata mea si nu as vrea sa mai am vreun regret, asa ca am decis sa spun si sa fac tot atunci cand trebuie, atunci cand viata imi da doar o sansa sa aleg cu riscul de a fi bine sau rau. Fiecare minut este ireversibil. Noi nu suntem predestinati, dar destinul se scrie singur
    debi

    RăspundețiȘtergere
  2. :) ...spuneam cuiva ce comentase la unul din articolele mele cu ceva timp in urma ca...dupa parerea mea viata se rezuma la oportunitati si alegeri...alegeri care dupa o perioada mai lunga sau mai scurta de timp se vor dovedi benefice sau nefaste pentru noi insa...alegerile sunt ale noastre...e mai bine mai tarziu decat niciodata :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Se spune ca daca iti deschizi sufletul in fata cuiva, in mod sigur vei fi ranit/a. Dar mai grav mi se pare sa stai pasiv/a, sa treaca viata pe langa tine, sa fii impenetrabil/a, iar apoi sa te gandesti "dar daca faceam eu asa, nu era mai bine? De ce nu am fost sincer/a, de ce nu i-am aratat macar o bucatica din mine?"
    Eu am facut prostia asta o data, a doua oara nu o sa o mai fac, chiar cu riscul de a mi se rupe sufletul in bucatele, nu mai vreau sa imi fie frica de suferinta.. ea face parte din mine, din noi toti..
    Frumoase destainuiri..

    RăspundețiȘtergere
  4. exact ceea ce spuneam mai sus, coropisnita...fiecare dintre noi facem alegeri...bune....rele...sunt alegerile noastre :)

    RăspundețiȘtergere
  5. pe zi ce trece realizez cat de limitati suntem in decizii, in actiuni, in zambete.Si-mi dau seama cate oportunitati pierdem din cauza fricii,fricii de esec, de ce o sa spuna altii,frica sau lipsa de incredere in sine sau chiar frica ca cineva este mai bun ca mine...si ramanem in zona noastra de confort din care cu cat ma acomodez mai mult, cu atat voi iesi mai greu......dar cum spuneai si tu mai bine mai tarziu decat niciodata

    RăspundețiȘtergere