marți, 13 iulie 2010

O mare de...licurici

Undeva…departe dar totusi aproape de tumultul cotidian se afla acel parc…pare rupt de lume si de realitate,o lume de vis impletita din miros de tei si cantecul pasarilor ce merg la culcare…

Pasesc agale pe una din alei si ma bucur de racoarea serii ce se lasa peste intreg orasul si arunca umbre pline de mister in parcul care este practic o padure intr`un oras in mijlocul caruia strajuieste o fantana ce`si imbata trecatorii in serile de weekend cu jocurile ei feerice de lumina,sunet si jeturi de apa…


In urma mea tumultul strazii nu se mai aude,doar cantecul de leagan al pasarilor pe jumatate adormite ce se ascund in ramurile ca niste brate primitoare si calduroase ale arborilor ma insotesc in plimbarea mea…


O sclipire undeva in iarba…o alta putin mai spre dreapta…tresar…oare ce s`a intamplat? a luat foc padurea? …dintr`o data pe alee imi apare in fata un covor de sclipiri …parca sute de maini nevazute scapara amnare in semiobscuritatea ce ma inconjoara…sclipiri de foc ce par a se prinde intr`un joc “de`a v`ati ascunselea” printre firele de iarba ce`si tanguie tristetea…


Zambesc…imi aduc aminte de copilarie si de curtea casei bunicilor si indraznesc sa sper ca ceea ce vad acum este real…ma las prins in jocul entitatii de sclipiri si realizez ca nu ma insel..sunt licurici..sunt sute si sute,poate chiar mii de licurici ce par a fi prinsi de delirul mirosului emanat de florile de tei…intind mana dintr`un gest involuntar si unul dintre ei mi se aseaza in palma…il privesc fascinat cum imi lumineaza palma si nu indraznesc sa mai schitez nici un gest de teama ca i`as putea face rau…


Din clepsidra timpului s`a scurs aproape o ora…cuprins de transa i`am privit pana ce acel mic talisman sclipitor si`a luat zborul din palma mea si s`a alaturat dansului feeric din jurul meu…

Stiu…licuriciul acela ai fost TU…doar TU cu zambetul tau,doar tu cu ochii tai ma puteai fascina atat de mult incat sa devin inconstient de scurgerea nemiloasa a timpului…mi`ai oferit o ora,o ora desprinsa din realitatea inconjuratoare..o ora in care ai sclipit doar pentru mine….


P.S. Toate locurile, faptele, orasul si parcul-padure, licuricii, etc ce sunt reliefate mai sus nu sunt pur intamplatoare,ele chiar exista si s`au intamplat :)

13 comentarii:

  1. welcome back :)..sunt invidioasa, nu am mai vazut de mult timp licurici.. imi imaginez ce priveliste ai avut..si ma bucur ca te-ai imprietenit si cu un licurici :)...

    RăspundețiȘtergere
  2. cumpara`ti belet pt ...un anumit oras,dintr`un anumit judet..din Romania...si du`te acolo intr`un anumit parc seara..si ai sa`i vezi :P
    P.S. pentru a dezvalui "anumit" accept plata cu cardul,in rate,prin virament bancar,etc :)))

    RăspundețiȘtergere
  3. Kipling spunea ca,, Razand, risti sa pari nebun, plangand, risti sa pari sentimental. Intinzand o mana cuiva, risti sa te implici. Aratandu-ti sentimentele, risti sa te arati pe tine insuti, vorbind in fata multimii despre ideile si visurile tale, risti sa te pierzi, iubind, risti sa nu fii iubit la randul tau, traind, risti sa mori, sperand, risti sa disperi, incercand macar, risti sa dai gres. Dar daca nu risti nimic, nu faci nimic, nu ai nimic, nu esti nimic »

    În destinul ei, timpul a spart clepsidra iubirii. In fiecare bataie de inima…ne dorim o iubire pe care sa nu o impartim cu nimeni. Am descoperit in noi insine lucrul cel mai important pe care trebuie sa-l stie un om -iubirea.Viata este ...un carnaval de sentimente, trairi...culori si sunet.....dar este cel mai frumos dar pe care "omul" l-a primit.

    pasarel

    RăspundețiȘtergere
  4. destept baiat Kipling asta ;) e prieten de`al tau cu care te stii tu? :P...vis`a`vis de cele spuse de el as adauga eu...sa indraznim sa ne urmam visele,sa avem curajul de a fi altfel si sa ne stapanim teama care ne impiedica sa traim cu adevarat :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Cunosc acest spectaol miraculos, rupt dn sfera povestilor cu zane. M-am intalnit cu dansul licuricilor intr-o padure batrana dintr-o zona deluroasa la vremea miezului de noapte. Cerul instelat si pamantul se uneau de nu mai stiam unde e sus si unde e jos. Ce sclipea mai tare? Padurea sau cerul? Micile vietati clipoceau feeric in bezna noptii si clipele se scurgeau pe nesimtite pana racoarea noptii m-a cuprins in bratele ei. Am patruns cu acest das in lumea copilariei, gustand un pic din bucuria nestavilita a sufletului de copil.

    RăspundețiȘtergere
  6. ce poate fi mai frumos de atat?:)

    RăspundețiȘtergere
  7. Sufletel, mai frumos decat cele scrise mai sus? ...se numeste viata si senzatiile oferite de ea ;)

    RăspundețiȘtergere
  8. si mai are ceva orasul ala...are tei..multi tei...si ce parfum...mmm....
    dar trebuie sa fii acolo ca sa vezi...sa simti...sa te bucuri de el...sa-l lasi sa-ti patrunda-n inima si-n suflet...

    RăspundețiȘtergere
  9. am mentionat subtil si mirosul de tei dar n`ai fost tu atenta :P

    RăspundețiȘtergere
  10. ''sunt sute si sute,poate chiar mii de licurici ce par a fi prinsi de delirul mirosului emanat de florile de tei…''
    mea culpa!

    RăspundețiȘtergere