marți, 27 iulie 2010

Viata si...moartea

Ne nastem…trecem prin viata…si murim…eterna sintagma regasita inca din timpuri stravechi in scrierile antice si in viata de zi cu zi…insa…


Un copil,un parinte,un sot,un prieten moare…nimic iesit din comun,e cursul firesc al vietii si face parte din selectia naturala,cel mai puternic supravietuieste insa…


Plecand dintre noi o persoana draga lasa in urma sa amintiri, amintiri care ne hranesc sufletul, amintiri pe care le rememoram cu drag, tot ceea ce ramane in urma persoanelor ce nu vor mai fi printre noi sunt amintirile si …un gol imens, un gol ce nu poate fi umplut cu nimic altceva si de catre nimeni altcineva, un gol pe care nici minunile tehnicii din ultimul mileniu nu`l pot substitui…


Atunci cand cineva pleaca dintre noi ca urmare a unei boli lungi si chinuitoare,o vedeam, poate, ca pe o eliberare a respectivei persoane, ca pe o curmare a suferintelor si accederea acelui suflet spre o lume mai buna, incercam sa ne consolam, in adancul sufletului spunand ca selectia natura si`a spus cuvantul...suferim…plangem…si mergem inainte…e cursul firesc al vietii insa durerea e la fel de puternica si nu gasim consolare in sintagma amintita mai sus…


Atunci cand o persoana draga noua se stinge datorita varstei inaintate incercam sa fim tari, ne spunem ca asa a fost sa fie, ca fiecare dintre noi la o anumita varsta merge dincolo, la ingeri…si totusi…durerea e la fel de puternica…


Dar atunci cand cineva moare fara sa fi suferit de vreo boala incurabila sau fara sa fi avut o varsta inaintata? Atunci cum e? cum e sa plece de langa tine un prieten drag? Sau un parinte? Sau un copil? Cum e sa plece de langa tine persoana pe care o credeai, poate, “buricul universului tau “ ?


Care sunt cele mai potrivite cuvinte de a spune cuiva ca persoana care i`a fost alaturi ca prietena,iubita,parinte,etc… nu il va mai sprijini datorita unui concurs de imprejurari in care si`a gasit sfarsitul? Cum ai putea sa dai o asa veste cuiva incercand sa menajezi respectiva persoana, incercand sa iei ceva din durerea vorbelor pe care i le vei spune? O instiintare laconica si strict la obiect ii va pricinui mai putina durere decat una evaziva?


Ne nastem…trecem prin viata…murim…si lasam in urma noastra un gol imens in viata celor ce au gravitat in jurul nostru, am fost centrul lor polarizator si acum ratacesc fara noima incercand sa`si dea raspunsuri la intrebari…”de ce el/ea?” …”de ce acum?”…”de ce trebuia sa moara?” ….”de ce…viata e atat de nedrapta?”



Fie ca acest articol sa fie un umil omagiu adus colegilor mei ce nu mai sunt acum printre noi, acelasi omagiu umil si tuturor acelora care au insemnat ceva pentru fiecare dintre cei ce citesc aceste randuri…”Dumnezeu sa`i odihneasca!!!”

10 comentarii:

  1. chiar daca e vorba de un coleg, de un prieten, dar in special un parinte sau un copil prima unda de soc e mare nu iti dai seama, dar prima intrebare mai ales daca credeai in ceva divin, primele cuvinte sunt De ce el Doamne? si apoi vine sentimentul de care poate multa lume fuge.
    mai intrebat o data de ce anume mai atras si va veni si raspunsul sincer pentru ca prin tot ceea ce scrii fie ca e direct fie ca e sub o forma pe care nu multa lume isi da seama, exprimi tot ceea ce simt eu si lucruri pe care eu nu le-as recunoaste, dar datorita tie am un pic de curaj sa le recunosc cel putin pentru mine

    RăspundețiȘtergere
  2. am afirmat candva, cuiva, ca multi ma privesc "altfel" dupa ce au aflat ca scriu si dupa ce au citit screloticele`mi postari de pe blog...si mai spuneam ca anumite persoane au facut o anumita pasiune,pt aceste randuri nu pentru persoana care le scrie...contradictie sau paradox insa se spune ca intotdeauna cel ce se "ascunde" in spatele a ceea ce scrie este mult mai complex in realitate decat in aparenta:) in alta ordine de idei...ma bucur ca am reusit sa`ti fiu de ajutor...raluca :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Moartea e o stare: ca fericirea, ca ura, ca orice. Face parte dintre noi si ne doaboara de cat de sincera este. Nu ne va face niciodata sa ne simtim altfel decat ca niste furnici ce pot fi strivite oricand si oricum, ca sa nu mai zic oriunde. Urasc TV-ul pentru ca vad ce se intampla. Stiu ca nu ma vor feri de suferinte lucrurile pe care nu le-as vedea si ca nimeni nu este scutit de acestea. Doar ca fug de ele si sper ca totul sa treaca repede si fara multe cuvinte. Mai stiu ca nu trebuie sa spui niciodata unui om care si-a pierdut un apropiat, fie el ruda sau prieten, prea multe vorbe. Mereu ele sunt de prisos si nu fac decat ca suferinta sa se acutizeze. Odihneasca-se in pace colegii tai, ca si toti cei ce-au trecut in nefiinta!

    RăspundețiȘtergere
  4. QED trebuie sa ii spui, trebuie sa afle de la cineva, intrebarea e: cum sa ii spui? sau...cine e cel mai potrivit sa ii spuna? daca ii spune cuiva un apropiat durerea e mai mica?

    RăspundețiȘtergere
  5. II spui direct, cu putine cuvinte. Cat priveste persoana care trebuie s-o faca..., este clar ca trebuie sa-i spuna cel mai apropiat, un prieten, o ruda, cel care a stiut de la inceput, care i-a fost alaturi. Durerea niciodata nu va fi mai mica. Durerea nu are scara de intensitate in astfel de cazuri. Este si atat. Si nu poate fi nici explicata, nici masurata.

    RăspundețiȘtergere
  6. hmmm...sa inteleg ca este o solutie universala sau este parerea ta ?:)

    RăspundețiȘtergere
  7. Normal ca e parerea mea. Ce-mi pasa mie de altii? Plus ca ma intrebai pe mine, nu? Deci solutia este a mea, cum as proceda eu. Nu dau sfaturi, insa mi se pare cel mai firesc lucru. Dar nu tre' sa fii de acord. Multumesc ca m-ai lasat sa-mi expun punctul de vedere. Si termina cu zambetul. Nu-si are locul, te rog. (zambetul insemnand acel semn)

    RăspundețiȘtergere
  8. Intotdeauna voi lasa pe toata lumea sa`si exprime punctul de vedere aici, cel putin atat cat va mai exista acest blog. In alta ordine de idei daca te deranjeaza zambetul respectiv, ignora`l insa nu imi cere sa renunt la el pentru ca face parte din mine, din felul meu de a fi :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Cum sa anunti pe cineva de moartea cuiva? Spre exemplu, eu am fost anuntata de un frate, ca mi-a murit un frate.. a fost direct, fara ocolisuri, fara cuvinte in plus.. doar informatie bruta.Prima reactie?!Am ras ca proasta,si nu am crezut..eram intr-o stare de plutire, nu avea cum sa moara, credeam ca numai altora li se poate intampla, nu si mie..Apoi,usor usor, am coborat cu picioarele pe pamant, si am inceput sa procesez informatia..Acum ma gandesc ca daca mi-ar fii spus in alt mod, mai pe ocolite, aceeasi reactie asa fii avut-o..Ii multumesc ca a fost sincer cu mine, si nu a incercat sa ma menajeze.Si iti multumesc si tie pentru ca mi-ai permis sa ma "eliberez" aici .

    RăspundețiȘtergere
  10. si eu am pierdut pe multe persoane dragi.. si chiar de cele mai multe ori primim aceasta blestemata veste prea brusc si fara ocolisuri :(..

    RăspundețiȘtergere