Crampeie din viata...

Zambesc uitandu`ma in jurul meu,a venit primavara iar soarele diminetii arunca sclipiri scanteietoare pe tot ceea ce ma inconjoara…sunt la volan si ma apropii de intersectia de la Piata Unirii,trafic lejer,e duminica dimineata…ma indrept spre casa dupa o tura de 24 de ore la servici...ar trebui sa ma simt obosit si totusi parca primavara ma trezeste la viata si`mi da imboldul de a alerga pe strazi….
Ceva imi atrage atentia cand coloana de masini din fata mea se opreste la semafor…o femeie garbovita se plimba printre masini cersind bani sau de`ale gurii…ceva din atitudinea ei ma face brusc sa caut un loc de parcare pe aglomeratul bulevard cu fantani…il gasesc…opresc,cobor din masina si ii fac semn sa se apropie….se uita atent in jurul ei pt a se convinge ca ea este cea careia ii fac semn si se indreapta catre mine…poarta o broboada taranesca,o haina veche si lunga atarna pe ea iar in picioare o pereche de bocanci stalciti ce candva au fost purtati probabil de`un june in catanie iar in mana are un colt de paine veche din care se chinuie sa muste…o plasa jerpelita ce pare goala ii atarna in cealalta mana.Ajunge langa mine si ridica privirea din pamant iar tristetea crunta din ochii ei ma loveste ca un ciocan drept in moalele capului…probabil mi`a observat reactia pt ca pare ca bate in retragere,lasa capul in jos si da sa plece…
_-Saru`mana mamaie,ii spun…se intoarce se uita la mine mirata,probabil nu se astepta sa`I vorbesc…”sa traiesti maica” imi raspunde babuta cu glas placut care`mi aminteste de bunica…Deschid usa masinii si iau de pe scaunul din dreapta cele cateva sute de grame de mezeluri si cele 2 paini pe care le luasem de la un magazin in drum spre casa cu gandul de a lua un mic dejun imediat ce ajung…i le intind…”pt mine?” intreaba ea neincrezatoare…”da mamaie” ii raspund si ma scotocesc prin buzunare…ii intind tot ce mai aveam in dimineata aia la mine..fix 18 de lei…se uita lung la bani si la mancare iar ochii incep sa`I lacrimeze…”iti multumesc maica,iti multumesc tare mult”…ia mancarea si banii si se indeparteaza agale spre o banca de pe aleea invecinata…e atat de garbovita de vreme si are atat de multa tristete in ochi…oare toate supararile si necazurile din lume s`au adunat in sufletul ei ma intreb privind lung dupa ea pana se aseaza pe o banca…tresar la sunetul strident al telefonului…raspund si ma adancesc in convorbire in timp pe o banca apropiata de cea pe care se asezase babuta careia tocmai ii dudasem micul meu dejun, un domn aratos la vreo 50 de ani,pus la patru ace musca cu pofta dintr`un covring…un caine jerpelit si schiop se apropie de el prividu`l rugator..domnul la costum se incrunta si il loveste cu piciorul…se aud schelalaiturile cainele…a nimerit jigodia de om ce e imi spun nervos…dupa cateva momente insa raman fara grai iar interlocutorul de la telefon tot incearca sa ma faca sa vorbesc…inchid telefonul fara sa`I motivez si ma indrept catre banca unde se asezase babuta..a chemat cainele cel schiop si acum isi impartea mancarea cu el…un lucru banal ai putea spune insa atunci am realizat brusc ca poate uneori,cei mai batuti de soarta si cei mai amarati dintre noi au sufletul cel mai frumos…in timp ce domnul la costum care in mod clar avea bani suficienti incat sa`si permita inca un covrig a lovit cainele si la gonit…babuta amarata l`a chemat si si`a impartit mancarea cu el…
Morala?societatea moderna nu mai ofera protectie sociala nimanui sau daca o ofera e f limitata…triburile din Africa au grija de batranii lor,au grija sa aiba tot ceea ce au nevoie pana cand vor muri si sa nu duca lipsa de nimic,au grija de schilozii din triburile lor,ii ingrijesc,le dau sa manance si ii protejeaza in interiorul tribului,au grija de copii orfani ai caror parinti au murit sau i`au abandonat dintr`un motiv sau altul…dar noi suntem mai presus de niste triburi mizere,nu?noi avem curent elecrtric,telefoane mobile,masini internt,etc si prin asta ne consideram superiori lor…oare suntem?...Morala o constituie faptul ca,cu totii avem parinti,bunici,prieteni,rude care intr`o situatie ipotetica ar putea ajunge in postura de a cersi in intersectii,stiu,e zicala aia:”mie sau alor mei nu ni se poate intampla nimic rau”…si daca totusi se intampla,atunci i`ai mai blama pe cei care cersesc?...morala consta in idei de ale mele idioate..crampeie din viata…ne tot plangem ca avem cersetori…someri..aurolaci…etc…spuneam ca ii avem noi pt ca suntem in Romania,total fals,si in America,Anglia,Franta,etc..state puternic dezvoltate sunt cersetori,oameni batrani fara adapost,aurolaci,alcoolici…etc. De ce?pt ca asta e cursul firesc al vietii,pt ca asa e viata,cu unii darnica si plina de roade,cu altii crunta si neinduratoare…ce am putea face sa`I ajutam?as putea spune nimic,daca stau sa analizez la rece,pt a putea ajuta milioanele de oameni necajiti din lume ar trebui reimpartiti toti banii care exista in lume,toate conturile bancare ale tuturor iar asta e o utopie…si totusi…ce am putea face pt a`I ajuta cat de cat?pai am putea sa dam unui batran cersetor 1 leu,sa`si ia o paine…am putea da unui alcoolic 1 leu,sa`si ia o votka si la fel de bine am putea da unui aurolac 1 leu sa`si mai ia drog…de ce am face asta?pt ca i`am putea ajuta pe oamenii aia sa fie fericiti 1 minut…o ora…o zi…le`am face rau?da…si nu…nu voi putea eu si nici tu…si nici ea…si nici el sa ii dam omului fara casa o casa…sa`l dezvatam de alcool pe alcoolic si sa`l facem pe aurolac sa renunta la punga sa dar chiar daca judecand la rece le facem rau totusi...dandu`le atat cat ne putem permite ii puteam face fericiti pt scurt timp acolo,in micul lor univers….
Sunt ceea ce ne inconjoara…sunt mereu in jurul nostru si fac parte din viata noastra de zi cu zi…sunt crampeie din viata.