sâmbătă, 27 martie 2010

Doua suflete...

Ma uit pe geamul autocarului care goneste prin sate,pe langa casele prin ale caror cosuri,fuioarele de fum alearga frenetic spre vazduhul azuriu…”e primavara devreme si oamenii inca fac focul” imi spun si inchizand ochii imi amintesc de zilele copilariei in care stateam la gura sobei iar bunicul ne povestea amintiri din razboiul din care s`a ales cu un picior beteag…ahhh cat de placuta era dogoarea focului si cum pierdeam zeci de minute uitandu`ma la dansul impletit al flacarilor si ascultandu`l pe bunicu`….o voce ma trezeste din visare,intorc capul si te zaresc..in prostia mea caracterista am si uitat ca esti langa mine,rosesc gandindu`ma ca pt cateva minute te`am ignorat total dupa ce asteaptasem atata amar de vreme amandoi aceasta excursie.
Ne`am intalnit dimineata la usa autocarului,mi`ai zambit asa cum o poti face doar tu si mi`ai spus ca pt 2 zile vei fi partenera mea de calatorie,ca vrei sa vorbim cate in luna si`n stele,ca vrei sa ne bucuram impreuna de peisajele pe care le vom vedea si ca vrei sa sorbim amandoi cu nesat din aerul curat de munte…te`am privit profund in ochi pt 2 secunde care mi`au fost suficiente sa realizez ca sufletul iti zambea de fericire,m`am intrebat de ce si raspunsul l`am avut imediat,soptit de tine la ureche: “cat de mult am asteptat aceste zile si cat de mult mi`am dorit sa fim impreuna”….te`am luat de mana,am urcat in autocar si ne`am asezat pe scaune…”uite,ti`am spus,am sa`ti propun un joc”…”imi pac jocurile spui razand si batand copilareste din palme”…”daca iti plac jocurile atunci cu siguranta iti va place si acesta…va fi un joc in care premiul va consta in bete de chibrit…va fi un joc in care eu voi incerca sa te descopar pe tine si tu pe mine in functie de incotro iti indrepti privirea,de felul in care reactionezi la vederea unei anumite nuante a padurii sau a muntilor,etc...te prinzi in joc”…”da…da”..razi si lasi capul pe spate sprijinindu`te de spatar.
Imi revin din reverie si observ ca admiri o floricica pe care am cules`o si ti`am oferit`o la ultimul popas…ii atingi cu delicatete petalele si imi zambesti…”este o lacramioara,iti spun,traieste ascunsa in umbra padurii…ii semeni intr`un fel,stiai?” …dai afirmativ din cap si imi raspunzi timid “adica eu sunt o lacramioara?”…”uneori” iti raspund,”alteori esti ca un ghimpe…in coasta”…izbucnim amandoi in ras in timp ce autocarul isi continua goana nebuna peste dealuri…
Am oprit,coboram si ni se spune ca pt a putea vizita urmatorul obiectiv va trebui sa urcam 1400 de trepte…ma iei vesela de mana si`mi spui ca vrei sa ajungem primii…”ahhh,e atat de dulce cand e copilaroasa”…accept propunerea ta si ne indreptam alergand spre trepte…i`am lasat demult in urma pe cei ce ne urmau si gafaind amandoi hotaram sa luam o pauza de 2 min…imi scot hanoracul si il asez jos pe o stanca,te invit sa iei loc iar tu te supui fara sa`mi dai drumul mainii…”stai langa mine” imi spui privindu`ma rugator…ma asez langa tine si in urmatoare clipa ma saruti…sunt atat de calde si moi buzele tale,simt ca plutesc,uit de oboseala si`mi vine sa alerg pe munti cantandu`mi bucuria…ochii tai sclipesc ca doi licurici iar din privirea ta inteleg ca asteptai demult sa putem fi singuri…se aud voci in departare si ne dam seama ca nu vom mai fi singuri pt mult timp…ma ridic,te iau de mana si ne continuam drumul…ajungem sus…aparent…o cetate veche,din caramida arsa…culoarea maronie contrasteaza puternic cu verdele crud al muntilor din jur…ne oprim pe locul unde unul din zidurile cetatii are sapat in el un vechi crenel si privim prin el…sub noi un peisaj de basm ni se infatiseaza…soarele alearga parca printre munti aruncand raze aurii iar pomii din jur cu verdele lor crud se ridica semeti parca incercand sa ne atinga…incercand parca,in goana lor dupa mangaierea calda a soarelui.sa atinga cerul….iti iau mana,ti`o sarut,te cuprind cu bratele …”e atat de frumos aici…dar totul paleste in comparatie cu sufletul tau”…”te joci cu vorbele stimabile domn”…raman blocat…izbucnesti in ras si`mi spui ca ai glumit..apoi ma intrebi molcom…”ce vrei de la mine??”…iti raspund aproape instantaneu…”vreau sufletul tau”…e randul tau sa ramai surprinsa …ai vrea sa`mi raspunzi dar nu mai ai timp…vocile zglobii ale celor din urma noastre se aud f aproape…te desprinzi din bratele mele si te muti spre o alta priveliste…sunt doi oameni care se bucura de priveliste isi spun cei ramasi in urma cand ajung langa noi…”doi oameni care`si mangaie sufletele uitandu`se unul in ochii celuilat..doi oameni care dincolo de prejudecati au invatat ca iubirea nu se rezuma doar la vorbe scrise pe`o bucata de hartie dusa de vant,imi spun”….

……..Sfarsitul primei parti….

11 comentarii:

  1. …”doi oameni care`si mangaie sufletele uitandu`se unul in ochii celuilat..doi oameni care dincolo de prejudecati au invatat ca iubirea nu se rezuma doar la vorbe scrise pe`o bucata de hartie dusa de vant,imi spun"... ce as mai avea de comentat dupa asemenea vorbe? foarte frumos.. pacat ca nu pot sa pun figurine din acelea care aplauda ca disperatele :)

    RăspundețiȘtergere
  2. multumesc...spuse el facand o reverenta caraghioasa :P

    RăspundețiȘtergere
  3. urmatoarele parti cand urmeaza?:p....nu se alta,dar sunt curioasa de final:d

    RăspundețiȘtergere
  4. o ea...curiosii mor repede..oricum in mod cert o sa fie si o continuare..:)

    RăspundețiȘtergere
  5. am sa incer sa descopar eu finalul meu in weekendul asta si am sa ti-l spun poate vei scrie in partea a 2 despre el

    RăspundețiȘtergere
  6. ia sa incerci:) ar fi nice daca ar incerca mai multi,as posta poate toate variante si pe urma as posta`o si pe a mea:) sa vedem care se apropie mai mult de varianta mea :)))

    RăspundețiȘtergere
  7. Sfarsitul e trist, pun pariu.... :(

    RăspundețiȘtergere
  8. sfarsitul nu e scris inca...si probabil ca va curge multa apa pe Arges pana va fi scris:P

    RăspundețiȘtergere
  9. un tablou cald si captivant al iubirii si al prieteniei....

    RăspundețiȘtergere