vineri, 26 martie 2010

Intalnirea...

Sună telefonul şi alergi spre el...O voce necunoscută îţi spune că a ajuns şi se va instala la hotel...iar mai târziu ar vrea să-i arăţi oraşul...Bâlbâi ceva de genul monosilabic şi închizi telefonul gândintu-te că e ciudat cum simţi că tot sângele pulseaza ...Are şi de ce...până acum, vocea era doar litere pe ecran...Priveşti ceasul ..iar zgomotul secundelor ce trec te determină să te trezeşti din visare...Deschizi şifonierul.Hmmm ,ai vrea să te îmbraci cu....NU NU şi NU...ai arăta gătită ca de nuntă.. sau cu.....NICI VORBĂ E MULT PREA OFICIAL aşa că îţi arunci pe tine blugii, hanoracul ,te încalţi în viteză cu adidaşii deja la uşă şi ieşi în viteză în stradă...Gândul îţi zboară la momentul ... face of face .Te va mai plăcea?Îl vei mai place?

Auzi o voce care te întreabă ..vă pot ajuta cu ceva?Realizezi că eşti deja în hotelul la care s-a cazat şi recepţionera te priveşte cu mirare...Îi dai un răspuns sec după care urci scările ,priveşti uşa cu nr...şi ciocăni...

...din spatele usii se aude un raspuns.."intra"..deschizi usa si intrii cu inima batand cu putere in piept..oare acea persoana care la un momen dat era doar o insiruire de litere si caractere are sa fie in realitate aceasi persoana placuta si calda? speri din tot sufletul sa fie asa si pasesti apasat in camera...te asteapta zambind pe un fotoliu si se ridica intinzadu`ti mana...buna ziua...eu sunt X,incantat de cunostinta..ii simti caldura mainii in a ta si realizezi ca respectiva persoana are o inima calda si prietenoasa iar in stalucirea din ochi ii vezi frumusetea sufleteasca..da,este exact asa cum ti`ai imaginat ca va fi.....

Nu ştii de unde să începi conversaţia...cuvintele devin amalgam .Ai vrea să-l întrebi dacă a venit doar din curiozitate sau pentru că vrei să o simţi...Te salvează răsul lui însoţit de întrebarea eşti bine? ... şi realizezi că eşti ... da eşti.Ai acel sentiment de deja vu..ca şi cum într.o altă viaţă aţi fost sortiţi unul altuia...

Acum e mai uşor să afli despre el tot ce ai fi vrut să ştii...dialogul face ca timpul să treacă mai repede de cât ai fi vrut .Trebuie să te întorci acasă.Coboară cu tine...opreşti un taxi urci... şi îţi aminteşti că nu i-ai arătat oraşul, că nu ai stabilit dacă va mai fi şi măine..că nu i-ai spus că ai vrea să mai stea.

...el intuindu`ti parca doleanta iti spune in timp ce iti inchidea protocolar usa taxiului in care tocmai te urcasei:

- Orasul tau are parcuri?...."normal ca are" iti spui in gand si nu intelegi in prima faza ce anume a vrut sa spuna cu asta...

-Daca are,si daca bineinteles iti face placere,mi`as dori sa incepi prin a`mi arata parcurile din oras.

Mi-ar face plăcere...îi răspund.

Zâmbesc..măine mai e o zi în care-l pot simţi.

Aş vrea să adorm repede...Contrar dorinţei gândurile legate de întâlnire îmi perindă prin faţa ochilor imagini ale chipului legate de literele pe care le cautam cu înfrigurare de fiecare dată...Ciudat cum te poţi lega aşa de cineva fără să-l fi cunoscut ..cu atât mai mult acum ...Inima îţi tresare ..în mintea ta încolţeşte întrebarea dacă te place....şi adormi...

O raza de soare trece timid croindu`si drum prin draperiile trase anemenea unui firicel de apa ce`si cauta raul-mama.Deschizi ochii,te dai jos din pat,tragi draperiilesi deschizi geamul insipirand cu nesat mirosul primavarii si bucurandu`ti auzul cu ciripitul vesel al pasarilor.Azi e ziua in care vei avea ocazia sa`l cunosti si mai mult,vei avea ocazia sa citesti dincolo de ochii lui.Probabil nici nu s`a trezit iti spui in gand si in aceasi clipa sunetul unui sms razbate in camera...e de la el...te intreaba daca te`ai trezit si ti`a mai trimis ceava..niste semne...pe care iti spune sa le pui intr`o fereastra de messenger si sa dai enter...deschizi infrigurata calculatorul intrebandu`te ce ar putea fi misterioasele semne... tastezi... @};- ...un zambet se asterne pe chipul si in sufletul tau ..

Nu te aşteptai la asta...e surprinzător .Cum ai putea să răspunzi ...ştie despre tine doar ce ai vrut tu să ştie sau ce a citit printre rânduri....Nici măcar ţie nu-ţi vine să crezi că-ţi poate aduce zâmbetul pe faţă atât de des..Nu că nu ai zâmbi...

Ce contează acum îţi spui...astăzi voi fi liberă să simt...astăzi nu voi revedea doar parcul ci şi privirea lui,zâmebetul,ochii calzi şi vocea care te face să crezi că totul va fi minunat....vei fi liberă să visezi..

Il zaresti de departe iar cand te apropii de intrarea in parc observi ca tine in mana o floare..una mica si fara coada...."ciudat,gandesti,oare nu putea sa imi cumpere si el o floarea normala?"...Se apropie de tine iti saruta mana si zambind iti prinde floarea in par,dupa ureche...rosesti de placere gandidu`te ca in mod clar nu te asteptai la una ca asta..poate pana la urma e ceea ce speram,poate e "EL" cel din visele mele..iti ofera protocolar bratul si te invita sa parcurgeti aleile parcului pline de parfumul si culoarea florilor ...

Aspectul exterior e doar decorul...e frumos dar mai important pare acum să-l priveşti pe el ,să asculţi ,să întrebi...să afli cât mai multe aspecte ale vieţii lui.Vrei să ştii dacă se asociază imaginii pe care ai creat.o...Nu e atât de simplu..la urma urmei chiar dacă orice atingere a lui îţi taie răsuflarea ...chiar dacă fiecare cuvânt ori zâmbet al său te bucură...e doar străinul din spatele monitorului....

...Si totusi urmarindu`i cu atentie cuvintele,gesturile,nu te poti opri sa nu te gandesti ca acest om din fata ta are trairile,emotiile si sentimentele sale pe care o parte ti le`a impartasit si tie de`a lungul timpului atunci cand petreceai ore intregi la calculator alaturi de el.Il iei de mana si plimbandu`va agale pe alee ii propui sa va asezati pe o banca,el accepta iar tu alegi una langa un rond de flori unde un intreg "stol" de fluturi albastrii va incanta cu jocul lor...

Dar nu asta ar dori ea îşi spune....ar vrea să audă acele cuvinte care să.i spună că nu a greşit dorind să-l întâlnească...ar vrea să audă că nu curiozitatea la mânat spre oraşul tău...ar vrea să audă că ...dar mai presus de toate ar vrea să simtă ce ar vrea să audă...

Vrei sa stii de ce am venit?spuse el parca citindu`i gandurile iar ea dadu afirmativ din cap.Am venit pt ca am asa am simtit ca trebuie sa fac,nu am un raspuns clar,am dorit sa cunosc omul din spatele ecranului,omul care atunci cand era trist "plangea pe umarul meu",omul care atunci cand era vesel "ma lua de mana si alergam impreuna in picioarele goale prin roua diminetii ce sclipea in iarba ca niste giuvaiere pretioase"...am vrut...sa te cunosc pe tine,cu bune si rele,cu defecte si calitati,cu trairi si sperante,cu bucurii si tristeti...am venit...pt tine spuse el si ii lua tandru cu o mana capul si il puse pe urmarul sau..

Era o stare de confort pe care nu şi-o mai amintea...avea senzaţia că acolo ghemuită ...nici un demon închipuit nu ar fi putut să o atingă...Temerile s-au transformat în dorinţa de a privi spre viitor..Ar putea fi şi altceva înafară de o solidă prietenie...?va rămâne retorică întrebarea sau chiar a rostit.o cu voce tare.Ridică capul şi privindu-l căută spre expresia feţei lui răspunsul...

...in acel moment privirea ei strabatu dincolo de aparente..dincolo de acea mimica vesela si acei ochi verzi si realiza in acea clipa ca o parte din sufletul lui deja ii apartinea ei...realiza in acea clipa ca el a luat "intamplarile " placute din "relatia" lor si le`a pus intr`un sertar al sufletului pt a le rememora atunci cand va fi trist...ii zambi si aratandu`i fluturii albastrii ii spuse..."stiai ca fluturi traiesc doar o zi?" ...apoi se gandi ca ar vrea ca asemenea fluturilor sa poate sa traiasca in aceasta zi o intreaga viata...o intreaga viata comprimata intr`o zi alaturi de el..


Dintr-o dată îşi privi ceasul....nelinişte e tot ce a putut simţi...Oare se gândea că trebuie să plece....sau îţi făcea griji că trebuie să pleci tu..-Ştii ce!!!N-ai vrea să-mi spui la ce te gândeşti?
Îl priveşti şi îi spui că la nimic altceva decât la clipa de faţă pe care ţi-o doreşti a fi infinită...doar că nu poţi să te nu te întrebi...ce se va întâmpla când va trebui să plece acasă...distanţa era doar o dimensiune liniară dar exista acolo ca o stavilă ...pe care nu o puteai ignora...

...daca ar putea sa opreasca timpul in loc....daca ar putea sa faca in asa fel incat aceasta zi sa nu se mai termine...dar cum tot ce e frumos in viata se termina la un moment dat....isi scutura capul incercand sa`si alunge aceste ganduri din minte...

...s`au despartit pe peronul garii incercand amandoi sa`si ascunda lacrimile..a fost un weekend de vis pe care il vor pune amandoi in cate un sertar al sufletului lor si il vor rememora atunci cand isi vor simti unul altuia lipsa.....
...................THE END............

P.S. Oftă...şi închise cartea...Era ceva în paginile acelei cărţi care îi lăsase impresia că a trăit şi ea cândva...sau poate că doar vroia să trăiască...Se ridică din fotoliu mângâie coperţile cărţii ...şi o aşeză în raft.O privi şi îşi spuse...va veni o vreme când o voi reciti...


P.P.S. Articolul de mai sus este scris in colaborare cu o persoana careia tin sa`i multumesc pe aceasta cale :)

7 comentarii:

  1. As putea ghici cine-i :)

    RăspundețiȘtergere
  2. imi aduc aminte cum asteptam cu sufletul la gura sa mai ia nastere cate un paragraf..ehe, ce a trecut vremea.. saru'mana pentru coltisorul acesta cu amintiri..

    RăspundețiȘtergere
  3. avea inspiratie, nu gluma, persoana cu ajutorul careia am scris aceasta "poveste" :)

    RăspundețiȘtergere
  4. un oras...un parc..o gara...
    si in gara, pe peron...ea asteapta...un el...un el care nu va mai veni...caci...sint atitea orase de vazut..si atitea parcuri ..si atitea gari....

    RăspundețiȘtergere
  5. Crista sunt multe orase si parcuri frumoase, as mentiona un parca care`mi vine acum in minte... Trivale - Pitesti, mi`a placut tare mult parcul ala... am o "poveste" scrisa aici despre acel parc, se numeste "O mare de licurici" :)

    RăspundețiȘtergere
  6. da...si pitestiul are parcuri...unele cu licurici...sau licuricioaie....unele cu lebede si lebadoaie... :))

    RăspundețiȘtergere