Puterea unei priviri

M`am intrebat adesea de ce sunt atat de “sensibil” la ochii verzi sau albastrii,si m`am mai intrebat adesea de ce sunt atat de “sensibil” la o privire…la o anumita privire,nu una oricare,la o privire care pare trista,ganditoare si in acelasi timp plina de viata si vesela.
Sunt convins ca fiecare dintre noi a intalnit macar odata in viata acea privire insa in mod cert nimeni nu s`a gandit atunci cand a zarit pentru prima oara acea privire ca in spatele ei se poate ascunde ceva distrugator,ceva care atunci cand te va lovi va aduce tristete in sufletul tau,o tristete pe care n`o poti alunga usor,o durere ascutita care nu poate fi tratata de nici un chirurg pe lumea asta.
S`a intamplat cand ma asteptam mai putin si s`a intamplat unde ma asteptam mai putin,s`a intamplat sa “cunosc” doi ochi albastrii asa cum nu mai vazusem decat in filmele de dragoste de cand eram un pusti mucos…aveau o tristete surda insa in acelasi timp acei ochi debordau de o veselie copilareasca,era in fapt o copila daca as sta sa o judec dupa varsta insa m`a surprins cu modul ei de a gandi si a rationa…e ciudat ca totul ma atragea la ea,ii doream simpla prezenta,imi facea bine,ma facea sa ma simt bine,sa visez cu ochii deschisi la stoluri de fluturi albastrii,la mirosul teilor infloriti,la roua diminetii,la dragoste?????????dar de ce?de ce ea?si de ce la dragoste?de ce nu pot fi rational,de ce n`am putut atunci in momentele alea sa spun STOP JOC inimii?? De ce nu m`am putut opri din a visa???pentru ca n`am vrut,pt ca visele si sperantele nu mi le poate lua nimeni,pentru ca visele sunt numai ale mele si pentru ca in visele mele pot iubi pe cine doresc fara sa mi se ceara socoteala,fara sa fiu ranit dar mai ales pentru ca in visele mele intotdeauna dragostea imi este impartasita.Si de ce nu m`am putut opri totusi pentru ca intr`un final lumea utopica a viselor,oricat de parfumata cu flori de tei ar fi,trebuie sa se termine?poate din cauza …”puterii unei priviri”
Am sperat sa am o singura zi din viata acelor ochi albastri doar pentru mine,o zi in care sa`i arat norii de pe cer,sa radem impreuna incercand sa asemuim norii de pe cer cu diferite forme sau obiecte,o zi in care sa ne bucuram de mirosul florilor din parc,o zi in care acei ochii albastrii sa se umple de bucurie la vederea unui jucaus delfin,o zi in care acei ochii albastrii sa priveasca vapoarele care pleaca si vin,o zi in care sa sarut nu acei ochi albastrii si nici buzele lor,ci o zi in care sa sarut sufletul acelor ochi albastrii,dar oare,as fi putut sa ingramadesc toate aceste “jocuri copilararesti” intr`o singura zi?
Sunt doar un visator ce calatoreste prin fata acelor ochii albastrii iar ei,se opresc pt o clipa,imi ofera o privire si ma`ndeamna sugestiv sa merg mai departe,nu`s pentru mine,nu`s pentru sufletul meu,nu sunt atat de bun incat sa`I pot avea pentru o zi,stiu asta si`am stiut`o dintotdeauna dar “lumea mea” m`a lasat sa visez la acea zi…imi plec capul spasit si le multumesc acelor ochi albastrii ca mi`au permis …sa visez.