marți, 27 aprilie 2010

Calator catre...nicaieri...

“Trenul accelerat in directia….va pleca peste 15 minute de la linia 6” ,auzi el in difuzoarele instalate in gara…se uita buimac in jurul sau la lumea pestrita care`l inconjura…un dute-vino,un furnicar de oameni care vin si pleaca sapte zile din sapte….

Cu cateva zile in urma simtise ca vrea sa faca asta,sa se duca in gara,sa se urce in primul tren,in primul tren care pleaca in orice directie,sa mearga doua ore si sa coboare intr`un orasel mic de provincie unde sa isi petreaca o zi fara sa se mai gandeasca la nimic…o zi doar pentru el,o zi in care sa se bucure de frumuseea unei funze sau de mireasma unei flori,o zi in care sa le dea binete oamenilor de pe strazile unui orasel necunoscut poate lui…luase hotararea sa lase fuiorul sortii sa se desire pentru el de data asta fara sa faca o alegere,fara sa se gandeasca in ce directia va merge sau care este locul in care va cobora…

Reusi sa`si cumpere bilet si ajunse in tren la limita exact in clipa in care fluierul locomotivei anunta triumfal plecarea in calatorie,o calatorie catre nicaieri si totodata o calatorie catre un loc anume,un loc predestinat lui insa ales de fatalitate…
Se afunda mai mult in scaunul moale si privi pe geam defilarea ilustrei naturi ce i se perinda prin fata ochilor…pomii cu verdele lor crud pareau ca`i fac cu mana iar florile campului,pe care trenul gonea,parea ca`i trimit dulci sarutari…o dimineata insorita superba,tocmai buna sa te lasi pe mana sortii isi spuse el si se adanci in gandurile lui…

Se uita la ceas…trecusera cele 2 ore si trebuia sa coboare,nu dupa mult timp se zarira undeva in fata cateva cladiri care la inceput parea cutii de chibrituri imprastiate apoi treptat capatara forma,pentru ca mai apoi sa li se distinga clar geamurile,usile si ici colo un horn al unei locuinte…isi lua rucsacul il arunca pe umar si se grabi sa coboare cand trenul opri cu scartiat de roti in mica si cocheta gara…saluta din priviri locomotiva ce parea un cal naravas pus la jugul greu al unei carute,ii ura in gand drum bun apoi cu pasi domoli se indrepta spre iesire…

Ajuns in strada o mireasma placuta de paine calda il gadila narile…in scurt timp deja se odihnea pe bordura de langa brutarie muscand cu pofta din painea calda de casa identica parca la gust cu cea plamadita de bunica lui in vremurile copilariei sale…
……Va urma…..

8 comentarii:

  1. fiecare dintre noi cred ca ar vrea la un moment dat sa "evadeze", chiar si pentru cateva ore.. sa te rupi de tot ce te inconjoara..
    imi place mult, astept continuarea.. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. frumos...oare nu se bucura mai mult daca era alaturi de cineva de aceasta evadare...???
    mie, personal, nu stiu daca mi-ar fi placut singura...
    asteptam si continuarea!:)

    RăspundețiȘtergere
  3. anuska pacat ca ne este atat de greu sa facem pasul asta:)

    RăspundețiȘtergere
  4. Sufletel poate ca ar fi vrut sa plece alaturi de cineva dar probabil ca nu a reusit sa convinga respectiva persoana sa faca asta:)

    RăspundețiȘtergere