luni, 19 aprilie 2010

Un ocean de lacrimi

M`am amagit isi spuse stergandu`si lacrimile,m`am imbatat cu vise si sperante si am sfarsit prin a ma trezi la realitate udat de dusul rece al vorbelor ei:”vreau sa ne oprim aici”….anticipase cumva ca in acea zi se va intampla ceva rau,antincipase intr`un fel ca incepand din acea zi ochii ei nu`i vor mai zambi lui…

Isi aprinse abatut o tigara si privi cum fumul ei se ridica spre cer…”sunt pasii tai care ma lasa`n urma” isi spuse in gand si reusi cu greu sa`si stapaneasca lacrimile…

Ar fi vrut sa poata da timpul inapoi…nu ca sa o ia de la capat ci ca sa se mai bucure inca odata de clipele de fericire pe care ea i le oferise atat de copilaresc si cast…au fost atat de putine raportate la cursul firesc al timpul insa au fost in acelasi timp o infinitate socotite dupa orologiul sufletului sau…

Negura noptii il imbratisa si odata cu ea ii imbratisa si gandurile care i se pierdura in noapte…departe in noapte...indreptandu`se cu pasi domoi spre un univers scaldat in lacrimi…lacrimi care adunate picatura cu picatura au ajuns sa formeze un ocean…un ocean de lacrimi amare…

9 comentarii:

  1. Si mi-ai adus aminte de niste chestii... Da, esti sensibil, asta-i clar. Si iubesti al naibii de mult si foarte des. De aceea esti foarte usor de ranit... Vad ca inca traiesti! Good for u (you)!!!

    RăspundețiȘtergere
  2. As vrea sa fac o observatie. In celelalte postari ale tale scriai cu mai mult drag, aveai mai multa inspiratie... Acum scrii destul de vitezist, caz in care trebuie sa descifrez ce cuvant vroiai sa folosesti si mai scrii foarte putin, cantitativ, desigur. Caci tu exprimi mereu foarte mult, ceea ce e o placere pentru privitoarele tale si un prilej de a te lauda din partea lor. Imi placea cand scriai mai mult. Se observa ca-ti dadeai silinta, ca iti facea placere sa scrii. Sa te fi plictisit de noi, de ce-i aici, de tine? Te rugam, la unison, desigur, sa-ti revii si sa ne incanti si descanti din nou cu uimitoarele povesti din parcurile in care natura a renascut si-n care toata lumea e fericita. Acolo nu prea vezi cersetori. Te pierzi si-mi pare rau caci gasisem si eu un loc unde sa citesc chestii frumoase, de suflet, unde bloggerii nu se injura si unde-i totul o armonie universala. Poate e pompoasa faza cu universalul, dar armonie, treuie sa recunosti ca este. Revino-ti, rogu-te!

    RăspundețiȘtergere
  3. I am a woman in love!

    RăspundețiȘtergere
  4. Scriu ce simt,cum ma simt,cand ma simt si cat simt,ar fi nice sa te semnezi cum ai facut de la bun inceput Danielle,ca poate te confunda "lumea" :)

    RăspundețiȘtergere
  5. ahhh..in alta ordine de idei,daca simbolistic vorbind incerci sa ma complectezi folosind acest nick drept ceea ce imi lipseste mie in tot ceea ce am scris,respectiv "cratima"...termenul in limba engleza pentru cratima este,daca nu ma insel "hyphen" nu "undeline" :P

    RăspundețiȘtergere
  6. Ah, m-ai descoperit! Nu completez pe nimeni si nu te corectez eu pe tine. Cine-i Daniele? Oricum.... chiar am avut comentarii dragute. Si chiar scriai misto. Tine-o tot asa...

    RăspundețiȘtergere
  7. Cum ating scrierile tale cate o coarda sensibila...

    RăspundețiȘtergere