miercuri, 7 aprilie 2010

Din orgoliu...

A intalnit de`a lungul vietii sale o multime de persoane cu o multitudine de personalitati…definitoriu insa pentru natura umana este orgoliul,reliefat mai sters sau mai pronuntat in fiecare dintre cei/cele din jurul sau…

A intalnit`o pe ea…a luat`o asa cum era,cu bune si rele fara sa o judece si fara sa`i analizeze felul de a fi…au fost o perioada impreuna si cum orice lucru frumos are un sfarsit si “flacara” dintre ei s`a stins…insa,in sufletul lui a ramas acea “scanteia”,care nu`i dadea pace,nu`l lasa sa doarma noptile linistit,isi dorea sa`i fie aproape…dorea sa`i aline supararile,sa`i ofere un umar pe care sa planga atunci cand se simtea singura si parasita de toate lumea…sa`i ofere un zambet care sa o binedispuna…isi dorea sa`i fie prieten in adevaratul sens al cuvantului...isi dorea o prietenie sincera si dezinteresata,o prietenie care sa treaca dincolo de barierele mentalitatilor si conceptiilor invechite si irationale din punctului lui de vedere…

Intotdeauna insa,fara exceptie,s`a lovit de orgoliul ei si uneori si de putina aroganta…din motive numai de ea stiute “te rog sa ma ierti,am gresit!” si “ajuta`ma te rog!” erau expresii care nu existau in vocabularul ei…a incercat totusi sa treaca si peste asta,a incercat sa`i fie aproape chiar daca de fiecare data se simtea tratat cu superficialitate de catre ea sau daca datorita orgoliului il trata cu superioritate…”un adevarat prieten trebuie sa treaca peste orice” isi spunea in sinea lui…si`au trecut asa luni de zile,ea ironizandu`l prin purtarea ei iar el indurand chiar si sms-urile si telefoanele care nu conteneau atunci cand ii era in preajma…”oare nu realizeaza ca`mi face rau tot butonand la telefoane?am fost totusi impreuna,am fost iubiti” isi soptea in sinea lui si inghitindu`si amarul lasa uneori sa`i scape un suspin…si`ar mai fi trecut probabil ani de zile,daca intr`una din zile nu ar fi hotarat ca a indurat suficient si ca nu mai poate continua…si`a strans “bocceluta cu amintiri”,a legat`o pe “batul sinceritatii” pe care l`a pus pe “umarul suspinelor indurate de`a lungul vremii” si a pasit cu fruntea sus pe cararea vietii…

12 comentarii:

  1. El a facut un gest minunat. A plecat. De ce sa mai stea? Pentru ce? Si de ce sa vrea o prietenie care nu-l onora? Ea a facut ce putea face orice femeie care nu se simtea iubita. A scos in fata aroganta, si-a etalat cu nonsalanta egoismul si-a invins sentimentele si-a jucat ultima carte. Si-a reusit sa-l faca sa creada ca nu are rost nimic. S-a gandit el, oare, ca poate o prietenie era ceva de nesuportat pentru ea, chiar si pentru el? Cat de nonsaloanti pot fi barbatii.... Cat de simple li se par prieteniile dupa ce au fost "impreuna". ;)

    RăspundețiȘtergere
  2. deci sa inteleg stimata doamna ca din pct dv. de vedere nu poate exista o prietenie intre doi fosti iubiti?:)

    RăspundețiȘtergere
  3. Pai, nu are rost sa clarific nimic, doar tu intelegi ce doresti; asa mi-ai raspuns undeva, daca nu ma inseala memoria :)

    RăspundețiȘtergere
  4. pai ti`am cerut sa clarifici pt ca eu in prostia mea caracteristica asa am inteles din ce ai scris mai sus:P

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu am spus ca nu poate fi prietenie, am spus ca este greu sa fie. Nuante....insa.

    RăspundețiȘtergere
  6. dap,cunosc aspectul..alb si negru si nuanta de gri ;)

    RăspundețiȘtergere
  7. E totusi o nuanta, n'est pas? :*

    RăspundețiȘtergere
  8. bineinteles Danielle,este o nuanta:)

    RăspundețiȘtergere
  9. El ar fi trebuit sa plece de mult, dar banuiesc ca a vrut sa se convinga de faptul ca relatia lor nu mai merge de aceea i-a luat atata timp ca sa "realizeze"
    O prietenie dupa relatie??? Asta se intampla doar daca toata cenusa sentimentelor a fost luata de o rafala de vant

    RăspundețiȘtergere
  10. nu,am si specificat,el a ramas alaturi de ea pentru a incerca sa`i fie prieten,asa cu felul sau natang de`a fi a incercat sa`i fie prieten de suflet in primul rand:)

    RăspundețiȘtergere
  11. Mi se pare o prostie ca dupa despartire sa nu se continue macar o simpla prietenie. Adica ati fost acolo unul pentru celalalt neconditionat si acum dispareti fiecare? Mi se pare injust!
    Totusi, am incercat e fiecare data sa continui o oarecare prietenie, dar se pare ca am fost tratata exact ca si baiatul.
    Numai ca eu nu am plecat. Am stat sa vada ca poate sa imi fie bine si fara el si ca a pierdut o adevarata prietena.
    Toti au regretat, va asigur.

    RăspundețiȘtergere
  12. fiecare dintre noi suntem unici in felul nostru deci automat gandim si diferit...fiecare dintre noi are ideile si conceptiile sale Grivie...eu sunt de acord cu tine dar nu toata lumea gandeste asa:)

    RăspundețiȘtergere