miercuri, 7 aprilie 2010

Poveste din "tara nimanui"

Metalul rece al armei automate,ce i se odihnea pe picioare,si sclipirea de otel a tevii in bataia soarelui ii aduse aminte unde se afla..o tara aparent a nimanui,o tara macinata de razboi si foamete,o tara unde o sticla de apa insemna viata,unde praful si nisipul erau stapanii absoluti…
Din prima clipa in care a pasit pe pista incinsa de soare unde aterizase avionul a inteles ca,odata cu fiecare pas ar putea avea de`a face cu moarte,subra si sinistra isi poate arata coltii dupa orice ungher,in fiecare crapatura a drumurilor pe care le va parcurge,sute si sute de kilometrii de posibile ranjete ale perfidei morti…
Privea la peisajul toropitor,peste tot in jurul sau o liniste mormantala,doar uneori glasul unui coleg razbatea in imensitatea de nisip si praf strigand un ordin scurt,clar si concis…seara se lasa peste desertul neprimitor si in departare,in casele de chirpici si uneori formate doar din pereti fara acoperis,se zareau razlete umbre ce pareau ca sunt prinse intr`un dans ametitor,un dans al vietii si al mortii…
Zorii diminetii il prinsera pregatindu`se pentru o noua misiune…isi facu` semnul crucii in momentul in care masina blindata in care se afla se indrepta catre poarta de iesire…o poarta parca catre o alta lume,o poarta catre o lume unde parintii in loc sa duca grija copiilor pe care`i au planuiesc perfide planuri de a`si ucide semenii…
Masina se opri cu un scartait surd,era locul unde isi vor petrece o buna parte din zi,nu aveau sa lupte cu nimeni,era doar un mod de a`si marca prezenta,de a le spune celor ce le doreau moartea ca sunt aici,sunt prezenti si sunt mai puternici ca oricand,pentru ca fiecare dintre ei,individual luat era un nimic insa impreuna impartaseau aceasi dorinta…dorinta de a se intoarce acasa intregi si nevatamati iar acea dorinta facea din ei o forta de temut…in scurt timp in jurul lor se stransera copii,cu ochii in care li se citea tristetea si suferinta le aratau prin semne ca vor apa sau mancare…”ce fel de om poti fi sa nu te gandesti inainte de toate la copilul tau?” , “ce fel de om sa fii incat sa te gandesti la ceea ce tu numesti razboi sfant si sa nu te gandesti ca acesti copii pe care i`ai plamadit si care sunt sange din sangele tau,n`au un colt de paine sau o cana de apa?”…au primit tot ce,atat el cat si colegii lui,au avut prin buzunare si prin masinile blindate…pentru o perioada de timp acei copii au zambit si au fost fericiti,se minunau de gustul unei ciocolate sau de felul in care acidul din cutiile de suc le inteapa in mod placut limba....peste culmile muntilor din jur soarele se lasa usor,de parca i`ar fi fost indeajuns atata alergatura pe bolta cereasca iar acum se indrepta cu pas agale spre culcusul sau…zgomotul motoarelor pornite si apoi lungul drum catre baza…poarta de la intrare…semnul crucii facut de catre el si`un gand ce`i ratacea prin minte: “am mai trait o zi,iti multumesc Doamne,mai lasa`ma sa mai traiesc si maine”…constient insa fiind,ca oricate rugi ar inalta perfida moarte poate sa isi iteasca capul oricand…de oriunde in acea lume unde praful si nisipul sunt stapanii absoluti…in acea tara uitata de lume…o tara…a nimanui…

12 comentarii:

  1. tot ce ai scris aici, doar in filme am vazut..
    exact cum se intampla la orice ecranizare... cartea e de 100 de ori mai buna decat filmul :)

    RăspundețiȘtergere
  2. da,din pacate uneori anumite carti sunt scrise dupa fapte reale si nu intodeauna cu happy-end:)

    RăspundețiȘtergere
  3. La tine a fost cu happy-end, pana acum. Sa dea Domnul sa fie si de-acum inainte!

    RăspundețiȘtergere
  4. Ma refer.... la povesti. Nu intleeg de ce trebuia sa accentuezi. :)

    RăspundețiȘtergere
  5. pai nu intelesesem daca pa povesti te referi,se putea subintelege ca te referi,de ce nu si la filme:P

    RăspundețiȘtergere
  6. Tu traiesti in filme, ca nu m-am prins de ce tot lungesti povestea....? Stii bine ce am vrut sa spun. Am fost cat se poate de discreta, sper.

    RăspundețiȘtergere
  7. lungesc povestea cat vor muschii mei,ca e blogu` meu si scriu ce vreau si cat vreau:))) eu sunt D-zeu aici,intelegi?:)))) ia`o ca pe o gluma,Doamna "suparici" :))

    RăspundețiȘtergere
  8. Mi-am adus aminte de un proverb, doar ca in acest caz nu se aplica: "ce nu te omoara, te face mai puternic!" Au uitat sa specifice daca si psihic e valabil...:)

    RăspundețiȘtergere
  9. sunt multe proverbe pe tema asta Sufletel,din pacate realitatea depaseste orice imaginatie sau proverb,cel putin asa mi s`a povestit:P

    RăspundețiȘtergere
  10. cred ca doar cine nu te cunoaste si nu a stat pe langa tine poate sa se enerveze ori doar sa se supere macar un picut pe tine.esti un bolnav mintal fara nicio sansa de recuperare. da te rog eu sa ramai asa cum esti . e singurul mod de izbanda .
    cat despre poveste in tara nimanui chiar sunt tare curios cat de reala e ...
    cu drag al tau denis pericol public ...
    p.s.
    cand vine vorba de nisip si soare prea mult doar nesanatosii ar rezista... nesanatosi ca ala din povestea ta .spor la ...ce vrei tu

    RăspundețiȘtergere
  11. Multumesc Denis-maistru screlozat:)))ai plecat si ai ratat ocazia,spre sfarsitul anului probabil ca vom scrie inca un episod din poveste insa de data asta...fara tine:)

    RăspundețiȘtergere