sâmbătă, 10 aprilie 2010

Leac pentru inima ranita

Am fost intrebat candva daca cunosc un leac,unul anume,un leac pentru inima ranita…o prietena foarte buna mi`a spus candva ca`si doreste cadou o alta inima,una noua care sa nu fie rupta in mii si mii de bucati…
Leac pentru inima?exista oare asa ceva?as tinde sa spun da,in ziua de azi exista leac pentru aproape orice,avansul exponential pe care`l inregistreaza medicina si tehnica au rezolvat multe din problemele umanitatii si totusi…exista oare leac pentru inima,pentru suflet?
Sufletul prin prisma faptului ca nu este materializat fizic si deci, nu poate fi localizat nu va putea fi tratat nici cu medicamente si nici printr`o operatie minutioasa,laborioasa in care sa se extirpe “tumoarea” aparuta datorita suferintei,datorita unei despartiri sau,de ce nu,a dragostei neimpartasite.
Prin definitie sufletul consta in totalitatea proceselor afective,intelectuale si volitionale ale unui individ din punct de vedere psihic deci,teoretic un psiholog ne`ar putea rezolva problema,ar putea sa o trateze,si totusi oare e chiar asa de usor?intrii pe usa,te intinzi pe canapeua confortabila a psihologului si…hocus-pocus,esti vindecat? nu,cu siguranta nu,este un proces de durata care depinde in primul rand de tine,de cel lovit de aceasta “tumoare” nemiloasa care se numeste “inima ranita”,va trebui intai sa`ti recunosti tie problema,sa fii constient de ea si sa fii constient in aceleasi timp ca trebuie sa treci peste amintirile dureroase ale despartiri…si vei cand reusesti,dupa o perioada mai scurta sau mai lunga de timp,ia amintirile frumoase din relatia ce tocmai s`a incheiat,inchide`le intr`un sertar al sufletului iar atunci cand esti trist si abatut,de`a lungul vietii,deschide acel sertar si rememoreaza`le..iti vor face bine…

Daca cunosc vreun leac pentru inima ranita?da,cunosc…propria noastra persoana si dorinta de a trai ce zace in fiecare dintre noi…”viata merge inainte indiferent de ce s`ar intampla” spune o vorba din batrani,pentru ca asta e sensul vietii…iar noi trebuie sa pasim alaturi de ea,as adauga eu…

15 comentarii:

  1. singurul leac pt o inima ranita este timpul:) care vindeca,cicatrizeaza,aduce noi bucurii sau tristeti care te face sa le uiti pe cele vechi.psihologul vindeca suflete ranite?nu cred,poate doar ajuta mintea sa gaseasca calea cea mai buna sa faca sufletul sa inchida ranile:)

    RăspundețiȘtergere
  2. Intr-adevar ai dreptate, insa as mai adauga cava, un lucru care m-a ajutat, cred, ca de fiecare data si anume autosugestia. Implementandu-ti o idee, o dorinta si crezand in ea, la un moment data, tot ceea ce te inconjoara te va ajuta sa-ti satisfaci "gandurile"

    RăspundețiȘtergere
  3. "o ea" acelasi lucru am incercat si eu sa`l spun dar sub o alta forma:)

    RăspundețiȘtergere
  4. Sufletel,aceasi idee sub o alta nuanta:)

    RăspundețiȘtergere
  5. bine ca esti tu destept=))))

    RăspundețiȘtergere
  6. "o ea" aparentele sunt inselatoare...uneori :P

    RăspundețiȘtergere
  7. ca si durerile,nu neaparat sufletesti:d

    RăspundețiȘtergere
  8. O iubire o uiti numai atunci cand o alta ii ia locul...daca acea "alta" nu va mai veni niciodata...cea de dinainte va dainui mereu...si va ajunge un obiect de referintza in momentele de cugetare!

    RăspundețiȘtergere
  9. kamy,este punctul tau de vedere:) sunt oameni care au iubit,s`a terminat,a venit o alta iubire si tot nu au uitat iubirea de dinainte:) sau,la fel de bine poate,sunt oameni care ...au uitat sa iubeasca:)

    RăspundețiȘtergere
  10. Cred ca singurul leac este timpul...dar cateodata nici acesta nu mai da roade. Asa ca stau si ma intreb...oare nu chiar noi insine suntem leacul? Nu vointa noastra? Nu stiu...

    RăspundețiȘtergere
  11. asta cred si eu Lillee,noi suntem propriul nostru leac:)

    RăspundețiȘtergere
  12. Da , si eu cred ca "medicamentul" potrivit este timpul. Timp in care uitam, in care intelegem ce nu a mers si mai ales in care ne regasim . Cred ca primul pas pe care trebuie sa il facem pentru a gasi un leac e sa acceptam ceea ce a fost, de la caz la caz.

    RăspundețiȘtergere
  13. Alexandra,intradevar,e greu insa atunci in momentele acelea sa fii rational,dar intradevar asta e primul pas,apoi restul...vine de la sine si timpul isi va spune cuvantul:)

    RăspundețiȘtergere
  14. bine, viata merge inainte, adevarat, insa nu pentru toti in acelasi fel, iar pentru o oarecare minoritate, viata se opreste; dar ce sa fim noi fini si mici psihologi? leacuri pentru inima ranita exista in propria noastra ridicare, in mintea care va refuza sa creada si se va imbolnavi; nu poti deschide sertarul ca sa rememorezi, cum ziceai, il deschizi ca sa stii sa nu mai gresesti sau ca sa urasti mai mult (doar ai inima ranita, iar egoismul si ura nu sunt ceva ce vin din senin, au motiv); putem spune cuvinte frumoase, putem spera ca totul va fi minunat, dar cineva spunea un lucru exact: de-abia atunci cand vom gasi pe altcineva, cand vom mai putea iubi, vom uita de ceea ce-am patimit; trist, dar adevarat;

    RăspundețiȘtergere
  15. Underline,fiecare cu felul sau de a fi si cu parerea sa,cat despre deschis sertarul si remomorat amintirile placute cred ca nu am reusit sa ma fac inteles pe deplin:spuneam ca am putea face asta dupa ce trecem de perioada critica:)

    RăspundețiȘtergere