duminică, 18 aprilie 2010

Amintiri din copilarie

Imi tarsesc picioarele goale prin colbul de cativa centimetri de pe ulita satului invaluindu`ma intr`un nor urias pe praf…in mod cert diseara bunica ma va bodogani in timp ce ma va spala cu somoiogul in copaia veche din lemn…
Merg pe asfaltul turnat cu cativa ani in urma si lovesc,pierdut in aminitiri,o pietricica in timp ce ma indrept spre casa batraneasca a bunicilor mei…

“Cine nu e gata il iau cu lopata” strig cu putere sa ma fac auzit de cei ce s`au ascuns prin curtea bunicilor,apoi ma indepartez de langa peretele unde “m`am pus” si incep sa ii caut…alerg razand “sa`i scuip” inapoi la locul de unde am plecat atunci cand reusesc sa ii descopar…
Peretele varuit candva in alb e acum ingalbenit de ploi si de trecerea timpul…curtea pustie imi da un sentiment de amara tristete,doar pomii infloriti ce parca`mi ies in cale incearca sa`mi alunge sentimentul de melancolie…

Azi am prins multi pesti,plasa e grea si abia o pot cara dupa mine impreuna cu unditele prin arsita toropitoare a zilei de vara…ma balacesc cu placere in apa calda a garlei impreuna cu gasca de copii veniti si ei in vacanta la bunici in timp ce soarele`si revarsa asupra noastra ultimele sale raze inainte de a se duce la culcare…
Ma intind si dezleg de la streasina casei unditele,unele din ele sunt putrezite,altele nu mai au guta,plute sau ace…privesc de pe mal spre intindere lucie a apei tulburata acum decat,din cand in cand,de un val produs de o adiere razleata de vant…

Urc cu grija in nucul din vie si ajungand la cuibul gugustiucilor iau puiul,il pun in galetusa legata la mosorul de ata si il las usor in jos acolo unde ceilalti copii asteapta sa il hraneasca cu boabe de porumb si grau…ne urcam hlizindu`ne in pomi,fiecare in pomul lui ca asa e regula si ne mandrim spunand ca pomul fiecaruia dintre noi e mai mare si mai frumos…
Privesc spre locul in care candva traia un nuc imbatranit de negura timpului si oftez…ma indrept spre “spatele casei” acolo unde copacul meu din copilarie se inalta acum trufas mult peste acoperisul casei…

Amintiri din copilarie…o paralela peste timp…un sat plin de copii care`si petreceau vacantele de vara la bunici si ulitele pustii de acum…amintirile lor din copilarie sunt acum amintiri din Grecia,Bulgaria,etc…amintirile lor nu se rezuma la alergatul in picioarele goale prin colbul ulitelor sau la scaldatul la “garla”…amintirile lor sunt hoteluri luxoase cu piscine incalzite si luminate feeric…




4 comentarii:

  1. Asa e...generatiile cu care am crescut acum au alte amintiri, majoritatea isi amintesc mai cu placere de vacanta la un hotel de 5 stele din Grecia decat de bucuria vacantelor de la tara din copilarie, de cum sfidau natura facand baraj la rau ca sa aiba unde sa se scalde sau de nucul inalt in care se catzarau...si ce e cel mai rau...generatiile care3 ne-au urmat nici macar nu vor mai avea asfel de amintiri pt ca nu mai stiu sa se bucure de aceste lucruri...fericirea unui pusti de 10-12 ani acum se rezuma din pacate la cu totul si cu totul altceva...!

    RăspundețiȘtergere
  2. da,se rezuma la calculator,jocuri cu impuscaturi si...cam atat:)

    RăspundețiȘtergere
  3. foarte dragutza fraza "nuc imbatranit de negura timpului" ;) sunt total de acord si pakt de amintirile pe care la un momentdat levor depana...vor fi cam sarace in continut....

    RăspundețiȘtergere
  4. Midnightcat,poate ca da....poate ca nu...ei vor avea cu totul alte subiete de discutie pe care "micul lor univers" probabil le vor considera interesante...altfel de discutii,altfel de amintiri,altfel de copilarie:)

    RăspundețiȘtergere