Ma plimb pe aleile acum pustii si fiecare banca,fiecare tufis,fiecare pom care mai e inca in picioare imi trezeste o amintire…
Alerg pe aleea de pamant si incerc sa gasesc un loc in care sa ma ascund,prietenul meu va termina de numarat si apoi va incepe sa ne caute,ne jucam si nu ne pasa de nimic si nimeni,n`avem nici o grija…suntem in parc…parcul copilariei mele…
Mi`am bagat tricoul in pantaloni si ma strecor agil printre crengile corcodusului rosu…am tricoul plin de fructele sale dar vreau mai multe pentru a le impartii cu prietenii care ma asteapta nerabdatori la baza pomului…apuc sa mai aud doar zgomotul produs de creanga care s`a rupt sub picioarele mele,pt o secunda nu mai vad nimic,totul se intuneca…apoi vad ceva albastru,un albastru sublim.azuriu patat din loc in loc de norii pufosi de`un alb laptos…apoi zaresc capetele ciufulite ale prietenilor mei care se uita mirati la mine si`mi zambesc…ma ridic,ma scutur si impart cu ei corcodusele pe care le`am strans…nu`mi pasa de nimic si nimeni,n`am nici o grija…sunt in parcul copilariei mele….
Ma scufund pentru a zecea oara probabil si incerc sa dibui pe fundul apei printre pietre,raci sau pesti,simt ca imi pocnesc timpanele din cauza presiunii apei si a lipsa oxigenului din plamani dar totusi fortez putin nota pentru ca am simtit miscare intr`o crapatura a malului..imi strecor mana dreapta in gaura din mal si reusesc sa`l prind,ma prinde si el cu clestii lui puternici dar sunt obisnuit,nu e prima oara cand fac asta…ies la suprafata victorios tinand intr`una din maini un rac si in cealalta un peste…cu ce am prins deja avem suficient pentru a manca toti…aprindem focul intr`un loc mai ascuns din parc si in timp ce doi dintre prietenii mei se ocupa de “bucatarie” eu continui sa le citesc din “Aventurile lui Tom Sawyer” ,e cartea copilariei mele...suntem in parcul copilariei mele…
Alergam printre rasadurile de flori scotand chiote de bucurie ori cate ori reusism sa prindem cate un fluture in plasele construite chiar de noi cu multa truda si migala…ii scoatem cu grija,ii admiram minute in sir imaginandu`ne oare pe unde au mai zburat pana sa ajunga la noi in parc,apoi…le redam libertatea si`i privim pana dispar in vazduh…ne intindem linistiti la umbra obositi de atata alergatura,suntem in parc…parcul copilariei mele…
Un cornet de hartie imi trece vijaind pe langa ureche,m`a ratat cu cativa milimetrii,merg taras pe sub tufisurile inflorite incercand sa ma feresc de cornetele de hartie care zboara cu viteza pe langa mine…din neatentie insa deranjez albinele care se bucurau de nectarul florilor si le dau o noua tinta,propria mea persoana…incep sa`mi bazaie pe la ureche,sunt cateva,apoi mi se pare ca sunt zeci…sute chiar…alerg in toate partile incarcand sa scap de ele si singura solutie pe care reusesc sa o intrezaresc e garla…sar in apa imbracat,cu teava de cornete tinuta strans la piept…am scapat de ele…ies la suprafata si rad…sunt aici,in parcul copilariei mele…
Imi indrept pasii catre iesirea din parc…acum e atat de pustiu,lipsit de strigate vesele de copii…uitat de lume si de timp…e parte din mine,parte din sufletul meu de copil…a fost,si va ramane…parcul copilariei mele…
Unde-o fi fugind copilaria cu lipsa ei de griji cu tot?
RăspundețiȘtergerePeste sapte mari si sapte tari,sau...e inca prezenta in sufletul fiecaruia dintre noi :)
RăspundețiȘtergereai observat cum sunt copiii acum? sunt organizati, parca se duc la muzeu, nu sa se joace in parc; vin cu parintii, se duc pe bucata de zgura unde sunt tobogane si alte dracovenii, transpira abundent alergand in acel perimetru, striga bunicii sau parintii la ei dupa un timp si pleaca acasa; parca era altfel cand fugeam nesupravegheati si furam corcoduse ne murdaream in grup si radeam de orice tampenie; lumea este alta, copiii sunt programati pt a fi nascuti, pt a se juca doar unde trebuie, pt a merge la anumite scoli si pt a sfarsi in anumite ..., adica in acelasi fel; frumos ce-ai scris.
RăspundețiȘtergereIntradevar Underline,generatii diferite,copilarii diferite:)in mod cert ei n`au furat ouale gainilor de la tara de la bunici ca sa le schimbe la "cooperativa" pe bomboane "cubaneze" si nici nu s`au bucurat de o portocala primita de Craciun ca de cine stie ce dar...si exemplele ar putea continua,dupa cum spuneam...alta generatie,alta copilarie,alte moduri de "distractie" si alte "prioritati":)
RăspundețiȘtergereNu nu! Copilaria mea o pastrez bine in suflet! SAi din cand in cand iese la iveala! Dar eu vreau lipsa ei de griji! INTELEGI?
RăspundețiȘtergereLipsa ei de griji din pacate...nu se va intoarce:)
RăspundețiȘtergereTe informez :D ca eu si acum am camera plina de papitzoi care mai de care mai ciudati, colorati si de diferite marimi :d Si sa stii ca sunt mandra de asta :D
RăspundețiȘtergereprobabil inca ii mai primesti Sufletel,nu?:P eu mai am intr`o cutie veche "indieni","masinute de fier" si "surprize de la guma Turbo" :)
RăspundețiȘtergere...si eu pastrez la tara in pod intr-o cutie papusile cu rochitele lor cu tot, cu mobilierul de interior si toate accesoriile (pana si role aveam la ele), albumul cu autocolante Sailor Moon si colectia de pietre cu sclipici pe care abia le caram intr-o plasa de la rau pana acasa...cea mai frumoasa perioada din viata mea...si a fiecaruia banuiesc...
RăspundețiȘtergeresunt amintirile copilariei fiecaruia dintre noi,nu ne pasa de nimic,nu ne gandeam la greutati,la ziua de maine,etc...traiam in universul nostru inocent:)
RăspundețiȘtergerepoi...sa te mint sau sa nu te mint??? Hai sa te mint: acum nu primesc papitzoaie (pt ca inca nu a venit ziua mea):d
RăspundețiȘtergerepapitoaiele Sufletel se pot oferi in orice zi,la fel de bine cum in orice zi poate fi ziua ta,intelegi?:)
RăspundețiȘtergere